Alba Iulia 2010, Un camp al Prieteniei

«  O călătorie de 1000 de mile începe cu un pas »

Şi aşa se face că miercuri 24.11.2010, ora 6 dimineaţa, 7 cercetaşi, reprezentanţi ai Centrului Local Lotus,  s-au adunat pe peronul gării din Tulcea pentru a pleca la drum. Un drum lung spre Alba Iulia unde avea să se organizeze, ca în fiecare an, Campul Naţional Cercetăşesc  „Unitate şi Prietenie XII+I “(UP).

Toţi eram înarmaţi cu nerăbdare, cu energie, în ciuda orei matinale, veselie şi… multe bagaje. Ghiozdanele parcă ne acopereau, iar de îndată ce ne-am urcat în tren au şi început jocurile şi cântecele cercetăşeşti. Nimeni nu era somnoros sau obosit. Toată lumea vroia să treacă timpul cât mai repede. Am cântat, am râs şi aşa am ajuns în Gara de Nord pe la prânz, unde, ca pe orice drumeţ, foamea îl conduce la … Mec (McDonald’s) şi cum aripioarele picante de la KFC ne-au zâmbit îmbietor pur şi simplu nu le-am rezistat.

În cele 5 ore de aşteptare, am beneficiat de un masaj făcut de mâinile dibace ale unui…scaun, am mers pe scările rulante numai cum noi ştim să o facem, aşa, de-a-ndoaselea. Bineînţeles toată aventura cu scărilele rulante nu a rămas fără peripeţii: ca de obicei eu am cazut…:)). Apoi a venit trenul care urma să ne ducă la destinaţia mult dorită. Bineînţeles că nu s-a dormit prea mult pe „accelerat”  oricât s-ar fi încercat. Era veselie, cald şi…puţin spaţiu. Inghesuiţi ca sardinele am avut puţin timp să ne uităm şi la un film.

După 6 ore de drum, la 3 dimineţa am trezit albanezii. Fiind primii ajunşi am profitat de un apartament de o noapte unde am fi putut dormi…dacă am fi vrut.

A doua zi am întâlnit craiovenii. Nişte cercetaşi foarte simpatici cu care am stat la o cafea şi ne-am cunoscut mai bine. După ne-am dus să ne cazăm într-o locuinţă foarte primitoare – Sala de Sport a Colegiului Horea, Cloşca şi Crişan, din Alba Iulia. Cazarea noastră şi a celorlalţi 300 de vecini a durat cam 2 ore. Apoi a avut loc festivitatea de deschidere, care s-a  ţinut la cetate. Drumul a fost lung (Slavă Domnulu – căci dacă era mai scurt am fi îngheţat).  A fost totul foare fain şi o fost musai (cum ar zice ardelenii noştri) să reprezentăm cum se cuvine Tulcea aşa că am strigat cât de tare am putut, şi spre mândria noastră, noi 7 am reuşit să egalăm unele centre puţin mai numeroase…care aveau in componenţa lor de aproximativ 3 ori mai multi cercetaşi. Iar seara am avut parte de o surpriză: a nins. Timp de 2 ore fulgii dansau, ningea ca-ntr-o felicitare de Crăciun. Câţiva dintre noi s-au bucurat de zăpadă, iar la 3/4 dimineaţa noi serveam cafeluţa.  A doua zi a urmat Căutarea Comorii (un hike organizat în oraş) unde am cunoscut oameni noi şi interesanţi din alte judeţe şi apoi fiecare centru local şi-a prezentat activitatea. Astfel a fost organizat târgul. Sâmbătă au fost atelierele, am învăţat multe lucruri noi, iar seara, după festivitatea de închidere, am ieşit să ne plimbăm. Era ultima noapte şi am vrut să profităm. Dimineaţă la 6 aveam bagajele făcute şi eram trişti că  plecăm, dar gata de drum. Am pornit spre gara. Nu mai era gheaţă… se topise, dar înainte să ieşim din Curtea Şcolii eu am alunecat pe singura părticică alunecoasă. Cu geamantanul în spate m-am trezit pe pământ, se putea?…:)) Într-un final am ajuns la gară, preţ de câteva minute, am profitat şi am tras un pui de somn, aşa să ne pregătim de drum. ŞI AM PORNIT LA DRUM!

Am avut mici emoţii cu întârzierea trenului, în rest drumul a fost, din nou, plin de veselie şi râsete. La ora 23 eram în gară. Cu bagajele pe la părinţi am făcut un strigăt de „La revedere” cu  ultima fărâma de voce pe care o mai aveam (mai exact pe care nu o mai aveam).

CERCETAŞII SUNT GATA ORICÂND!