Drumul a fost scurt. Timpul a trecut repede. Toţi eram puşi pe glume şi poate de aceea ora a trecut ca o clipă… şi ne-am trezit la  gară… în Babadag. Acolo, staff-ul ne-a lăsat timp să ne pregătim de luptă. După 5 minute ne-am mobilizat: ne-am înarmat cu bagajele şi cu voie bună şi am pornit la drum după cum spune cantecul “WE ARE FROM THE SCOUT TEAM”.

Am mers spre “bază”, un pic dezorganizaţi, dar acest camp, această Poşta (6 mai exact) urma să ne înveţe conduita şi obiceiurile cercetăşeşti. Am mers şi am urcat şi iarăşi am mers până am ajuns în tabără. Când ni s-a spus că tre să ne alegem cabanele (ţeapa de bun venit; noi înghiţind găluşca… cel puţin unii), prima părere a fost: ok, căsuţele astea au geamuri?! După ce am râs puţin şi ne-am cazat, ne-am adunat toţi în sala de mese la primul mic dejun la gramadă. Ni s-a dat programul şi s-au făcut patrulele. Şi cum bunii noştri lideri se interesează de preferinţele noastre ne-au întrebat frumos 2 obiecte pe care le preţuim cel mai mult…pe care mai apoi să ni le confişte. Şi nu numai atât…a trebuit să facem diferite chestii pentru a afla la cine sunt şi altele pentru ale recupera.

Peste o oră am pornit în ceva ce se numeşte “Hike Cultural” unde am primit mai multe…sarcini. Şi aşa se face că am început să umblăm din poartă-n poartă şi să intrebam : « aveţi rahat de oaie? » [vorba lui Theo(dor)] sau umblam după poze cu găini şi pene de curcan… (sincer cred că oamenii credeau că suntem un pic…”săriţi” dar…partea a 2-a). Apoi ne-am apucat frumos să numărăm perii unei periuţe de dinţi sau copacii din Rezervaţia Naturală a Parcului Cişmigiu din Centrul oraşului…eram curioşi tare. A trebuit să convingem 5 oameni să facă semnul cercetăşiei şi aşa le-am şi explicat semnificaţia lui, locuitorii Babadagului aflând astfel ce înseamnă cercetăşia. Şi cel mai important lucru: A TREBUIT SĂ LUĂM O PÂINE.

Seara când am ajuns înapoi ne-am dat pe pârtie cu celofanele, iar apoi am primit şi nişte musafiri mai speciali: Cristi şi Filip,  seniori ai centrului. La meeting-ul de seară ne-au fost prezentaţi şi ni s-a reproşat faptul că unii (noi) (nu s-au dat nume) nu şi-au (ne-am) strâns masa lăsând acest lucru în grija  staff-ului. Apoi ne-am întors din nou pe pârtii după ce am învăţat cum să ne încălzim mâinile şi în acelaşi timp să ne sincronizăm. Camera staff-ului ne-a fost pentru prima oară accesibilă pentru cântece la chitară şi pentru a sta cu toţii să ne încălzim sau să o încălzim (camera). La 12 a fost stingerea.

A doua zi, majoritatea ne-am trezit de dimineaţa, de foarte dimineaţă. Micul dejun a fost plin de veselie, mai ales că aveam la îndemână 1.5 l de cafea/ceai, după preferinţe.

La prânz, am ieşit afară să ne jucăm, să tragem la sorţi plecarea patrulelor. În timp ce pe rând câte o patrulă se ducea…în hike, noi, ceilalţi am învăţat jocuri noi şi ne-am distrat.

A urmat traseul. (fiind în aproape ultima patrulă), eu şi colegii mei cercetaşi  am avut destul timp să ne chinuim (împreună cu colegii mei dar mai ales eu) să urcăm (eu să mă târăsc) o pantă plină de zăpadă ca mai apoi după ce am reuşit să  ajungem în vârf să trebuiască să coborâm iar… . Apoi au urmat posturile, cu probele lor specifice în care ne-am târât, am ţintit, ne-am căţărat, am construit adăposturi, şi cel mai important am facut ceva pentru PĂSĂRI.

Ne-am întors la tabără, ne-am încălzit un pic şi după aceea ne-am dus optimişti cu chef de cantat să facem un foc de tabără… . Am rămas cu voinţa că doar e liberă în România. Unii din noi ne-am afumat şi ne-am încălzit la focul grătarului unde am pregatit carnea pe care o cumpărasem (şi fie vorba între noi, cei câţiva care au avut grijă  de grătar au beneficiat şi de o proaspătă gustare la locul de muncă). Pe la 12 cand s-a terminat de făcut grătarul, brusc cercetaşii au revenit la viaţă (ca în filmele cu desene când pluteşte Tom după mirosul îmbietor al mâncării) şi am luat cina la cantină. Unii, mai somnoroşi de felul lor şi cu burtile pline, au plecat în camere să lenevească, în timp ce ceilalţi au făcut o adunare care a durat puuţiin mai mult decât ne-am plănuit (până pe la vreo 4). Ştiţi cum e vorba: ”timpul trece repede când te distrezi”. Apoi ne-am dus în cameră şi am jucat cărţi şi farse.

Aşa a început cea de-a treia zi şi ultima zi oficială a camp-ului (practic am mai profitat de încă una). Am avut ateliere, după ce s-au întors cei cu mâncarea (adică eu şi cu încă 4, fapt ce ne-a luat ceva :-“). Am avut un atelier de prim ajutor, unul cu jocuri şi o dezbatere foarte interesantă cu teme variate.

Seara a fost Wide Game-ul. Cea mai interesantă parte a camp-ului (părerea mea) :X. Ni s-au dat instrucţiunile jocului şi am fost conduşi la perimetrul de joc şi lăsaţi cu doar 3 lumânări în pădure să găsim un sceptru (eram 2 echipe). Am intrat în pădure. Echipa mea s-a organizat conform planului şi am pornit. Dar acolo SURPRIZĂ! Vampirii din staff trebuiau să aibă grijă de noi. Aşa de bine încât trăgeau de noi să ne despartă ca să fure sceptrul, dar în zadar. Cei doi colegi care aveau singura modalitate să ne apere de vampiri erau ca argintul viu şi fugeau să sperie strigoii cu…furculiţe…din plastic…şi rupteJ). [Ca să vă faceţi o idee: Theo jos, NUU! Suuss, Stângaa! Nu, acolo e Dragooş! Dreapta, fugii!]. La un moment dat eram atât de zăppciţi încât credeam că toată lumea era Roxana. Dar într-un final cu geaca ruptă şi cu buza spartă (numai eu…îmi plăcea  gustul lemnului pe atunci) am caştigat. Când au venit ceilalţi am ţinut neapărat să facem un urlet. Până şi lupii erau invidioşi.

A urmat jurământul. Un moment special pentru noi, mai ales că pentru majoritatea era prima experienţă de acest gen. Am fost legaţi la ochi şi conduşi spre locul unde urma să se desfăşoare ceremonia (bineînţeles că am dat cu piciorul într-o piatră dar…). Apoi ni s-au citit legile cercetăşiei şi juramantul. Dupa ce l-am depus fiecare şi am făcut poze, staff-ul a avut parte de o surpriză. Un strigăt pentru ei, pentru efortul depus şi pentru faptul că au organizat această excursie. Apoi ne-am întors în cantină (bucătărie) şi la o cană de cafea am stat până dimineaţă, am vorbit multe şi am discutat impresii. La 6 ne-am dus în camere “să dormim”; a doua zi trebuia să plecăm la 10 (cică…plecarea a devenit 8 PM). Dar a apărut ceva nou… FTOING-UL şi PTIU (creaţia lui Theo şi a lui Ghost). Norocoşii care erau în cameră cu ei pot să garanteze că au râs de au murit.Si ca sa se umpla paharul a urmat o bataie cu coji de portocala, un fel de tras la tinta(adica Ghost pentru ca  eu nu prea nimeream:d) Apoi cei 2 au început să vadă fum şi lucruri mişcătoare…după s-au decis să meargă în recunoaştere şi să trezească lumea. Un frumos CEEERCEETAAŞIII i-a pus în alertă pe majoritatea. Cei mai ghinionişti erau serviţi cu un Ghost aterizat pe ei sau cu o pernă/hanorace în cap. Nimeni nu mai avea voce dar nu conta, tot au vrut APĂ DE IZVOR şi alteleJ (trebuie neapărat să povestesc că s-a adormit pe masă cu cana de cafea în mână [Ghost]).

Apoi, trişti, am plecat acasă. Sincer despre întoarcerea cu trenul nu pot să vă zic nimic fiindcă am dormit :”>. Dar la gară am facut un strigăt Cercetăşesc ca de obicei.

Şi, ca să nu termin aşa brusc: Ştiţi voi cine era? EERAA DRACCU!

Şi aşa se face că miercuri 24.11.2010, ora 6 dimineaţa, 7 cercetaşi, reprezentanţi ai Centrului Local Lotus,  s-au adunat pe peronul gării din Tulcea pentru a pleca la drum. Un drum lung spre Alba Iulia unde avea să se organizeze, ca în fiecare an, Campul Naţional Cercetăşesc  „Unitate şi Prietenie XII+I “(UP).

Toţi eram înarmaţi cu nerăbdare, cu energie, în ciuda orei matinale, veselie şi… multe bagaje. Ghiozdanele parcă ne acopereau, iar de îndată ce ne-am urcat în tren au şi început jocurile şi cântecele cercetăşeşti. Nimeni nu era somnoros sau obosit. Toată lumea vroia să treacă timpul cât mai repede. Am cântat, am râs şi aşa am ajuns în Gara de Nord pe la prânz, unde, ca pe orice drumeţ, foamea îl conduce la … Mec (McDonald’s) şi cum aripioarele picante de la KFC ne-au zâmbit îmbietor pur şi simplu nu le-am rezistat.

În cele 5 ore de aşteptare, am beneficiat de un masaj făcut de mâinile dibace ale unui…scaun, am mers pe scările rulante numai cum noi ştim să o facem, aşa, de-a-ndoaselea. Bineînţeles toată aventura cu scărilele rulante nu a rămas fără peripeţii: ca de obicei eu am cazut…:)). Apoi a venit trenul care urma să ne ducă la destinaţia mult dorită. Bineînţeles că nu s-a dormit prea mult pe „accelerat”  oricât s-ar fi încercat. Era veselie, cald şi…puţin spaţiu. Inghesuiţi ca sardinele am avut puţin timp să ne uităm şi la un film.

După 6 ore de drum, la 3 dimineţa am trezit albanezii. Fiind primii ajunşi am profitat de un apartament de o noapte unde am fi putut dormi…dacă am fi vrut.

A doua zi am întâlnit craiovenii. Nişte cercetaşi foarte simpatici cu care am stat la o cafea şi ne-am cunoscut mai bine. După ne-am dus să ne cazăm într-o locuinţă foarte primitoare – Sala de Sport a Colegiului Horea, Cloşca şi Crişan, din Alba Iulia. Cazarea noastră şi a celorlalţi 300 de vecini a durat cam 2 ore. Apoi a avut loc festivitatea de deschidere, care s-a  ţinut la cetate. Drumul a fost lung (Slavă Domnulu – căci dacă era mai scurt am fi îngheţat).  A fost totul foare fain şi o fost musai (cum ar zice ardelenii noştri) să reprezentăm cum se cuvine Tulcea aşa că am strigat cât de tare am putut, şi spre mândria noastră, noi 7 am reuşit să egalăm unele centre puţin mai numeroase…care aveau in componenţa lor de aproximativ 3 ori mai multi cercetaşi. Iar seara am avut parte de o surpriză: a nins. Timp de 2 ore fulgii dansau, ningea ca-ntr-o felicitare de Crăciun. Câţiva dintre noi s-au bucurat de zăpadă, iar la 3/4 dimineaţa noi serveam cafeluţa.  A doua zi a urmat Căutarea Comorii (un hike organizat în oraş) unde am cunoscut oameni noi şi interesanţi din alte judeţe şi apoi fiecare centru local şi-a prezentat activitatea. Astfel a fost organizat târgul. Sâmbătă au fost atelierele, am învăţat multe lucruri noi, iar seara, după festivitatea de închidere, am ieşit să ne plimbăm. Era ultima noapte şi am vrut să profităm. Dimineaţă la 6 aveam bagajele făcute şi eram trişti că  plecăm, dar gata de drum. Am pornit spre gara. Nu mai era gheaţă… se topise, dar înainte să ieşim din Curtea Şcolii eu am alunecat pe singura părticică alunecoasă. Cu geamantanul în spate m-am trezit pe pământ, se putea?…:)) Într-un final am ajuns la gară, preţ de câteva minute, am profitat şi am tras un pui de somn, aşa să ne pregătim de drum. ŞI AM PORNIT LA DRUM!

Am avut mici emoţii cu întârzierea trenului, în rest drumul a fost, din nou, plin de veselie şi râsete. La ora 23 eram în gară. Cu bagajele pe la părinţi am făcut un strigăt de „La revedere” cu  ultima fărâma de voce pe care o mai aveam (mai exact pe care nu o mai aveam).

CERCETAŞII SUNT GATA ORICÂND!

 

Hortolomei Ionuţ

Gioadă Alexandru

Gavrilă Alexandru

Lazăr Andreea

Răcoare Cristina

Ivanof Diana

Echimov Lucian

Istrate Simona

Burnescu Lavinia

FOCUTZA

Veselin Marina

Pascale Dan

Moldoveanu Theodor

Costache Anca

Ţîrdea Cosmin

Grigoraş Simona

Munteanu Andreea

Chirilov Mirabela

Deacu Denisa

STUFF

Manta Vlad

Burnescu Dragoş

Mitan Elena

Călin Maria

Radu Theodora

Jecu Andrada

Chermăneanu Andreea

Brăcăcel Marius

Savenco Şerban (?)

Mormocea Vlad (?)

TRIBAL

Ciulei Alexandra

Grigoraş Mihai

Danilencu Marian

Dragon Lorena

Soare Dragoş

Burtă Theodora

Ştefănescu Monica

Giurgea Florentina

Bitiuşcă Cristina

EXTRA TULCEA

Moraru Toma

Vetreneanu Anca

Oficial, s-a deschis atelierul de lucru la camp-ul nostru local Poşta, care este la a VI-a ediţie!

Avem şi o invitaţie pentru participanţii din alte centre locale. Se poate downloada la link-ul:

http://tulcealotus.files.wordpress.com/2011/01/invitatie-oficiala-camp.doc

Şef de patrulă: Radu Theodora Elena

Vetreneanu Anca

Burnescu Lavinia

Gavrilă Alexandru

Răcoare Cristina

Hortolomei Ionuţ

Serghei Radu

Gioadă Alexandru

Gherghină Alexandra

Burtă Theodora

Ivanof Diana

FOCUTZA:

Şef de patrulă: Veselin Elena-Marina

Tone Flavia Liana

Pascale Daniel

Munteanu Andreea

Chirilov Maria-Mirabela

Moldoveanu Theodor

Memet Edwin

Simionov Matei

Costache Anca

Deacu Denisa

Grigoraş Simona

STUFF:

Şef de patrulă: Manta Vlad

Călin Maria

Mitan Elena

Radu Theodora Cătălina

Ţîrdea Cosmin

Savenco Şerban

Jecu Andrada

Cononov Roxana

Munteanu Raluca

Burnescu Dragoş

Chermăneanu Andreea

Giurgea Florina

TRIBAL:

Şef de patrulă: Ciulei Alexandra

Grigoraş Mihai

Osman Arzu

Ştefănescu Monica

Iacob Gabriela

Dragon Lorena

Bitiuşcă Cristina

Soare Dragoş

Părgras Sergiu

Nu mă aştept ca patrulele să rămână în aceaşi formulă, sunt foarte multe şanse ca mulţi membri să ne părăsească. Vom vedea ce va fi de făcut.

Ultimele 2 săptămâni în care ne-am prezentat centrul local au avut un succes inimaginabil!

Acum, pot spune că s-au adunat cam 30 de recruţi noi, toţi dornici să intre între rândurile cercetaşilor. Cum ne-am obişnuit, nu începem să ne bucurăm de pe acum, că nu se ştie dacă va rămâne măcar o jumătate.

rezerv acest articol părerilor personale, aşa că aştept ca cei noi să ne împărtăţească, printr-un comentariu, gândurile lor!

PS: Abia aştept hike-ul de iniţiere!

Prima întâlnire nu a avut un scop, şi nici nu avea caracter obligatoriu, deşi spiritul cercetăşesc ar trebui să-i mobilizeze pe mai mulţi să vină sâmbăta la 12 la Casa Olteanu.

Am stabilit următoarele:

- pe 25 mergem la ecologizare în cadrul proiectului “Let’s Do It, Romania”. Cine mai vrea să participe, un comment aici

- pe 26 la ora 4 ne strângem la un AG. Facem un refresh la unitate

- ne pregătim de recrutări. În principiu vrem să mergem la Moisil, Spiru, Economic şi la şcolile 8, 10 şi 12. Aici avem nevoie de cât mai mulţi oameni implicaţi.

- cotizaţiile. Restanţierii să se simtă + cei care au comandat reviste InfoScout şi nu le-au plătit (din cauza lor, nu putem face comandă de eşarfe pt membrii noi)

- ne pregătim de hike-ul de iniţiere şi deschidem discuţiile despre UP.

Sosire în Sulina: în jurul orei 6

Restul zilei, program de voie

Sâmbătă: ateliere (face painting, jocuri în apă, rame, etc.)

Duminică: program de voie

Luni: hike-ul Fun Hunting

Marţi: ora 7:00 plecarea spre Tulcea

Pentru a citi articolul, daţi un click pe următoarea pagină:

http://www.iubesctulcea.ro/editorial/in-tulcea/lotus-tulcea-gata-oricand-367.html