Bucharest Quest 2018

Treziți de la 4 dimineața, entuziasmați de plecarea în capitală, suntem „Gata oricând!” de o nouă experiență și de noi oameni. Plictiseală a fost rapid îndepărtată, în tren, prin joculețe, cântece și glume. Ajunși în gară am profitat de timpul liber vizitând locuri importante din București precum „Muzeul de Artă Europeană”. Odată ce am ajuns în școală, nu am pierdut timpul și am încercat să ne facem cât mai mulți prieteni și cât mai multe amintiri.

Câmpul a început vineri seară cu o ceremonie fastuasă de deschidere. Au fost corăbii cu pirați, oameni costumați în pirați, toate cele. După aceea a fost anunțat fiecare centru participant aşa că ne-am făcut o idee despre oamenii de lângă noi. După terminarea ceremoniei s-au deschis curtea interioară, camera de muzică şi camera de jocuri, aşa că fiecare se putea relaxa şi se putea împrietenii în diferite moduri.

Sâmbătă, de dimineață, fiecare patrulă a plecat la primul atelier, urmând să plece pe hike, scopul fiind cunoașterea Bucureștiului. Imediat după hike începea al doilea atelier, urmat de timpul liber folosit pentru a merge la „Spotlight Festival”.

Duminică dimineață a fost premierea în care ne-am bucurat de reușită CerceLotușilor noștri, dar și a patrulelor acestora. Drumul spre casă a fost la fel de distractiv, parcă trecând prea repede.

Deşi a fost scurt, motiv pentru care activitățile au fost prea apropiate una de alta, deşi organizarea nu a fost de notă 10, deşi patrula mea n-a fost cea mai cool, Bucharest Quest a fost un câmp în care m-am simțit foarte bine, m-am conectat cu ceilalți membrii ai centrului şi am format potențiale prietenii cu cei din alte oraşe.

Reclame

Dobrogea Adventure

Aventură in adevăratul sens al cuvântului.

        În dimineaţa de 2 aprilie, 37 de exploratori ai CL Lotus s-au reunit la gară pentru o nouă ediţie DA, iar ca de fiecare dată, Parcul Naţional Munţii Măcinului a devenit noua noastră casă pe parcursul celor 4 zile.

   Prima zi va fi ținută minte de cei mai mulți pentru drumul destul de lung pâna la locul de campat. Nimeni nu se aştepta la ceva de genul, ba mai mult cei care au fost anii trecuți spuneau că drumul nu va fi deloc obositor. Deşi nu putem nega că a fost aşa, atmosfera şi mai ales peisajul miraculos din rezervație ne-a ajutat mult să parcurgem mai uşor drumul. Odată ajunşi acolo ne-am aranjat, ne-am pus corturile şi am trecut la treabă. Parcă uitând total drumul de dinainte toți am participat la atelierul de construcţii, unde am facut un trepied pentru a ne ajuta să prindem ceaunul, dar şi la atelierul cu vetre de foc şi bucătăria scout. Toţi am avut prilejul de a contribui la făcutul mâncării, iar ziua s-a încheiat cu o minunată tocăniţă, muzică şi voie bună la foc.

A doua zi a fost probabil cea mai puțin solicitantă întrucât am avut mai mult timp liber pentru a relaționa cu ceilalți şi de a ne ocupa de task-urile primite la începutul campului, printre care să ne construim arc, să creăm o religie, dar şi să facem alianţe cu celelalte patrule. După-amiază organizatorii ne-au pregătit un traseu în jurul locului de campat, traseu la care se adăugau diferite activități precum flip-flop, urcatul în copac sau aprinderea focului cu amnarul. După aceea am luat parte la încă două ateliere, unul despre flora şi fauna din rezervaţie şi unul de orientare cu busola pe timp de noapte, ceea ce a făcut totul mai interesant şi antrenant. La sfârşitul serii am primit o veste surpriză, aceea că următoarea zi ne vom schimba locul de camp.

Aşadar, de dimineaţă ne-am trezit, ne-am făcut bagajele şi am pornit pe traseu. Am avut parte şi de checkpoint-uri unde mai apucam să ne odihnim, dar şi să facem diferite joculeţe prezentate de staff. Priveliştea de pe vârful Ţuţuiatu cred că a făcut tot drumul până acolo să merite din plin, nu toată lumea are ocazia să exploreze aceste locuri frumoase din judeţul nostru. Deşi am luat drumul greşit şi era să coborâm înapoi în Greci (cred că deja devine o tradiţie să se încurce drumurile la DA), iar panta pe care am urcat înapoi a fost extenuantă, ne-am depăşit limitele şi ne-am demonstrat că suntem în stare de mai mult decât credeam. Ajunşi la al 2-lea loc de campat, am încheiat această zi mâncând bezele si spunând poveşti la foc.

       În ultima zi ne-am luat la revedere de la natură şi am pornit cu paşi repezi spre casă, cu un nou bagaj de cunoştinţe, dar şi noi amintiri.

                                                          #GATAORICAND!

dav

Manguste de februarie (22 februarie)

Întotdeauna m-am gândit ce s-ar întâmpla dacă Baden Powell ar ajunge să fie răpit de un grup neprofesionist de răpitori tulceni. Știu că sună absurd și probabil, nimeni nu o să mă creadă. E okay, te înțeleg. Cum ar putea niște puști să captureze un lord mort? Întotdeauna m-am gândit ce s-ar întâmpla dacă Baden Powell ar ajunge să fie răpit de un peisaj citadin. Știu că sună absurd, chiar părintele cercetășiei, captiv într-un castel de cărămizi. E okay, te înțeleg. Cum ar putea niște blocuri comuniste să captureze emoția? Întotdeauna m-am gândit ce s-ar întâmplă dacă Baden Powell ar ajunge pe fotoliul de lângă mine. Știu, și mai absurd, nimeni nu ar avea curaj să se prezinte cu un nod făcut în grabă.

Cum ai putea tu să-l privești în ochi? Întotdeauna m-am gândit ce s-ar întâmplă dacă Baden Powell ar ajunge la hike-ul, programat pe fotoliul de lângă mine. Știu, a 4-a oară. Nimeni, nici măcar Dumnezeu n-ar înțelege această fantezie. Putem să credem în continuare că e okay. Cum mai suporți? 22 februarie. Gândesc prea mult, afară ninge leneș, e o dimineață leneșă în care nici sufletul nu vrea să te dezvelesti. Citesc o scurtă poveste, cu înțelesuri deloc multiple, precum o teorema uzuală, trăită de prea multe ori. 40 de indivizi Încălziți de geci impermeabile și câteva manguste îngropate în zăpadă fierbinte, sunt doar -6 grade. Ce înseamnă cercetaș? Să vezi totul într-un modul. Începe cursa cu rute diferite. Ocolul Pământului într-o miniatură, fizică și artistică. Destinația? Locul de unde toată lumea pleacă. Aș fi putut spune ceva poetic, dar nu, Casa Olteanului, în Dobrogea. 4 ore în -6/foiala în -stat. Ce înseamnă cercetaș? Să înțelegi acel modul. Un feedback la pozitiv. Ce înseamnă cercetaș? Ai dex.

POȘTENIA

Acum ceva timp făceam ultimele pregătiri pentru ceea ce un cercetaș așteaptă cel mai mult: primul camp local. Îmi imaginam locurile nevizitate pe care urma să le descopăr, stările pe care aveam să le manifest și toate activitățile planificate. Eram plină de energie și cu greu am adormit în noaptea dinaintea plecării. Sunt sigură că nu am fost singura care a experimentat aceste insomnii.

Eram mai mult decât pregătită să plec împreună cu restul cercetașilor pe care i-am întâlnit la gară. Toți erau gata pentru o experiență care mai apoi s-a dovedit a fi minunată și benefică.

Nici bine nu am ajuns la „Casa de piatră” din Niculițel că deja ne-am început activitățile. Tema campului a fost „Poștenia”, camp inspirit din serialul „Game of Thrones”,  așa că ne-am împărțit pe case și am pornit în prima aventură, Treasure hunt-ul. Obiectivul nostru a fost să găsim ouăle de dragon. Pe lângă asta, mai aveam de căutat obiecte care să înceapă cu fiecare literă din alfabet și să le aducem la „Fortăreața Roșie”. Ceața îmbrăca dealurile, ploaia le revigora și pădurea misterioasă ne făcea să ne simțim bineveniți. Pur și simplu a fost creat un portal către lumea fantasticului unde am intrat în pielea personajelor și am jucat noi roluri pentru o nouă poveste „Game of Thrones”. Și pentru că puțină adrenalină nu strică niciodată, am încurcat drumurile, doar că a fost un prilej să admirăm împrejurimile, plus o lecție pentru ca data viitoare să ne orientăm mai bine. Într-un final am ajuns la „Piatra Dragonului” și am găsit ouăle de dragon pe care toate casele le râvneau.

După toate peripețiile, a urmat o seara plină de jocuri și de muzică. Karaoke și boardgame-uri, toată lumea alegea ce voia. În afară de astea, Dennis ne-a amuzat și încântat cu jocul lui de Minecraft de pe steam.

Diminețile au fost mult mai revigorante datorită cursului de yoga, care avea noțiuni de gimnastică, cât și noțiunea de uniune dintre tine și Univers: meditația care te relaxa și bețișoarele parfumate îmbibau camera în energie pozitivă pentru o zi cât mai productivă și dacă nici asta nu era de ajuns (imposibil să nu), înviorarea făcută în pași de dans te făcea să-ți începi ziua cu zâmbetul pe buze.

Atelierele ce urmau să se desfășoare au avut rolul să ne dezvolte toate laturile și să ne învețe câteva lucruri despre noi și despre ceilalți. Am participat cu plăcere la toate și am apreciat modul în care au fost constituite.

Mult așteptatul wide ne-a întâmpinat în acea noapte. Tot drumul a fost presărat cu mister și suspans, iar frigul nici nu a fost luat în seamă datorită stării noastre. Acesta a constat în eliberarea prizonierilor capturați de către Umblătorii  Albaștrii de Voroneț. Am fost învățați ce înseamnă solidaritatea și munca în echipă ca să ducem la bun sfârșit expediția noastră. Târziu în noapte se lăsase frigul, jocul se terminase și noi ne-am putut întoarce la fortăreață.

După noaptea plină de aventuri, a urmat ultima mare activitate a campului și anume hike-ul.  Toate casele au primit un quiz pe care trebuiau să-l rezolve. Deci din nou, lucrul în echipă a fost încurajat. Deși a fost un drum lung și obositor, prezența cercetașilor din fiecare casă făcea ca distanța să nu mai aibă nicio valoare în fața glumelor și a stării de bine.

 

Ultima seară a fost plină de muzică, de voie bună și de bucuria tuturor că au luat parte la acest camp. Fiind primul pentru mine, m-am bucurat de fiecare minut, de fiecare oră și nu am lăsat nimic să mă indispună. Într-adevar nu o să îl uit.

„A fost funny”

Culturi şi civilizaţii

Activitatea noastră și-a propus să stimuleze imaginația și creativitatea celorlalte patrule și totodată să-i stimuleze să lucreze în echipă pentru a lua decizii şi sperăm că celelalte patrule s-au distrat și au învățat ceva din jocul nostru.

A fost o activitate care ne-a solicitat mult imaginaţia. A trebuit să creăm dintr-o zonă inexistentă şi un cuvânt, care la prima vedere nu ne era cunoscut, o întreagă lume, însoţită de cultură şi obiceiuri străvechi şi o amplă istorie. Am creat un univers al nostru, începând de la nume, steag şi chiar un dans specific. A fost o activitate plină de armonie şi râsete ! Mulţumim Lamantinilor! -Iordan Crina, „Pelicanii Ezoterici”

Mi s-a părut tare că a trebuit să ne vedem propria patrulă ca o ţară într-o manieră amuzantă şi cu multă creativitate, să ne imaginăm cum ar domni peste ţinutul Măcinului „Marele Imperator” din Dinastia Chu-Elena Vihocencu, „Mangustele Rutiere”

Mi s-a părut o activitate interesantă, care ne-a arătat că nu numai partea economică, politică etc, a unui stat contează, ci şi tradiţiile şi obiceiurile într-un mod interactiv. În plus, ne-a testat lucrul în echipă si a fost bine organizată. -Anca Mihai, „Mangustele Rutiere”

Sâmbăta trecută lamantinii ne-au ajutat să ne deschidem mintea într-un mod distractiv. Ne-au dat ocazia să construim „din temelii” cate o regiune pentru fiecare patrulă. Fiecare țară trebuia să aibă o istorie, tradiții, un dans, un imn, un steag etc. După doar jumătate de ora, au apărut niște locații ieșite din comun, interesante şi originale. Activitatea ne-a determinat să ne organizăm mai eficient în patrulă, ne-a hrănit imaginația și a reușit să ne distreze. Am observat totuși că activitatea a fost plănuita în scurt timp, însă asta nu a împiedicat-o să fie super! -Elena Ciocan, „Pangolinii Cutezători”

Activitatea lamantinilor a reprezentat un prilej pentru a ne pune creativitatea la încercare, pentru a creea o țară proprie, dar și pentru a promova cultura română, prin scriitorul Lăpușneanu. Fiecare patrulă a prezentat momente de dans tradiţional spectaculoase și amuzante. Atmosfera relaxantă a activității ne-a ajutat să compunem, să desenăm, să ne imaginăm și să ne punem ideile în practică. Abia aștept și alte activități „gălăgioase” ale acestei patrule! -Denisa Damian, „Cămilele Furioase”

Sâmbăta aceasta a fost rândul Lamantinilor Gălăgioși să facă o activitate la centru. Aceștia ne-au ținut în suspans până în ultimul moment și au creat un exercițiu foarte interesant. Pot spune că a fost o oarecare activitate de improvizație întrucât fiecare patrula avea de îndeplinit nişte criterii pentru a-şi crea propria țară. Trebuia să-i dam un nume, să facem un steag și chiar să zămislim o mică istorie și niște obiceiuri și tradiții. Asta a fost foarte frumos. Activitatea lor ne-a ajutat de asemenea să lucram la aria socială a patrulei întrucât trebuia toți să cădem de comun acord. Toate patrulele au creat țări foarte interesante si cu idei ieșite din comun, însă cred că toți putem fi de acord că Știucile ne-au cucerit pe toți în special cu acel dans.

Vremea neobișnuit de favorabilă a ajutat și ea, iar în concluzie pot spune că activitatea Lamantinilor nu a uimit așa mult la început, dar a fost apreciată de toți la sfârșit. Totul a fost bine pus la punct şi au reușit să ne facă să formăm aceste lucruri foarte detaliate din nimic practic. -Manea Andrei, „Cămilele Furioase”

Provocarea lunii Decembrie – Filmuleț de prezentare al patrulei

Dimineața unei sâmbete de decembrie ne-a adus membrii patrulei împreună pentru a ne face cunoscuți. Ideile curgeau rapid și timpul era scurt. În așteptarea tuturor am pus ideile cap la cap și am început filmările. Ne-am distrat și am râs, dar am și reușit să terminăm la timp. -Chiujdea Ciprian, patrula „Știuca Săltăreața”

Activitatea de luna aceasta a fost o adevărată provocare pentru creativitatea și imaginația noastră. Deși nu am reușit să ne întâlnim cu toții în ziua în care am filmat și nu aveam nicio idee clară legată de felul în care vrem să ne prezentăm patrula eu cred că ne-am descurcat foarte bine într-un timp foarte scurt. Pe lângă faptul că realizarea clipului a fost distractiv, activitatea aceasta a fost și un exercițiu bun de „resource management” fiind obligați să găsim cel mai bun mod de a lucra cu puținul pe care l-am filmat.

Una peste alta, cred că aceasta a fost cea mai faină provocare de până acum și sper să mai primim ceva de genul la sfârșitul anului pentru a vedea cât am progresat ca patrulă. -Pascale Radu, patrula „Lamantinii Gălăgioși”

Filmulețele au fost o provocare frumoasă, amuzantă și neașteptată pentru noi. Recunosc, pentru unii, ideea de a apărea într-un filmuleț (chiar și preț de câteva secunde) a fost oarecum „înspăimântătoare”, dar aceștia au reușit să treacă de timiditate și de nesiguranță, ceea ce e un mare plus. Pe lângă asta, am petrecut mai mult timp unii cu alții, am aflat mai multe despre fiecare în parte și ne-am distrat. Deci, filmulețele au fost un „pretext” pentru depășirea limitelor noastre, pentru (auto)cunoaștere și pentru amuzament.- Ciocan Elena, patrula „Pangolinii Cutezători”

Mi s-a părut foarte interesant și amuzant . Un mod diferit față de normalul „Salut eu sunt …” . Chiar m-a captivat. -Dominteanu Radu, patrula „Mangustele Rutiere”

CERCIVILIZATION

Luna decembrie a adus iarna cu un pas mai aproape de noi. Odată cu ea, a venit și timpul ca noi, Pangolinii Cutezători, să ne desfășurăm activitatea de centru. În cadrul unei întalniri de patrulă, ne-am pus ideile (care erau din abundența) cap la cap. În scurt timp, am reușit să ne organizăm și să ordonăm mulțimea de idei, având grijă să respectăm părerile fiecărui membru al patrulei. Astfel, cu puțin efort, am reușit să sfidăm convenționalitatea, întorcându-ne în timp, mai exact, în Evul Mediu.
Văzându-se acolo, cercetașii s-au adaptat numaidecât la vremurile respective, patrulele devenind regate, fiecare membru din regat având un rol important precum: rege, vrăjitoare, cavaler, preot, arlechin etc. „Cetățenii” trebuiau să îndeplinească mai multe provocări care, sperăm noi, ca le-au stimulat creativitatea.
Scopul nostru a fost să îi scoatem din zona de confort, să le încurajăm inventivitatea, originalitatea și să le valorificăm ideile. De asemenea, am vrut să îi determinăm să își creeze diverse tactici. Au fost motivați de „galbenii” care au fost împărțiți după merit și de ideea câștigului. Asta a contribuit la dezvoltarea spiritul lor competitiv.
Sperăm că am reușit să atingem toate aceste obiective și ca am creat o atmosferă caldă, într-o zi de decembrie.

În opinia mea, deși vremea nu a fost chiar favorabilă, a fost o activitate interesantă și placută. Eu, personal, m-am distrat și cred că având fiecare de interpretat câte un rol am avut ocazia să ne descoperim noi calități actoricești. Concluzionând, Pangolinii au realizat o activitate foarte bine inspirată, trezind spiritul competitiv al fiecărei patrule !-Cristina Mărtinaș, patrula „Lamantinii Gălăgioși”
O experiență frumoasă. Ideea a fost foarte interesantă, deoarece ne-a făcut să învățam cum să folosim banii printr-un mod distractiv şi cum să îi câştigăm prin probele la care am fost supuşi, fiecare având câte un rol în patrulă în aşa fel incât nimeni să nu fie exclus din activitate. Totul a fost grozav. -Vlad Prodan, patrula „Știuca Săltăreața”

Pangolinii au abordat, în cadrul activității lor de centru, tema istoriei, dar nu într-un mod convențional, ci într-unul diferit și amuzant în același timp. Ei au organizat un turnir exact ca în vremea Evului Mediu. Pentru a crea diversitate și pentru ca nimeni să nu se simtă exclus, fiecare membru din fiecare patrulă a avut câte un rol diferit. De la rege la cavaler, preot și chiar până la cadâne și țigănci. Toate clasele au avut de trecut prin câte o rundă, la finalul căreia erau recompensați cu bani în funcție de prestație. Banii erau folosiți pentru a face mai mulți pe viitor, pentru a-ți apăra regatul, sau pentru a le ataca pe altele. La final, balansul financiar trebuia să ajungă la 10 galbeni. A fost și o experiență de învățare foarte folositoare. Eu am fost preot. A fost o experiență amuzantă și ironică, în același timp: am avut de făcut cea mai originală slujbă. Celelalte personaje au avut de făcut activități la fel de originale și interesante. Cel mai mult mi-a plăcut că Pangolinii au reușit să îmbine armonios prezentul cu trecutul. La cursele de cai au fost introduse pariurile, exact ca în prezent. A fost chiar amuzant. În concluzie, vremea nu a fost chiar un factor nefavorabil întrucât activitatea lor a fost amuzantă, originală și foarte bine pusă la punct. -Manea Andrei-Gabriel, „Cămilele Furioase”