Provocarea lunii Decembrie – Filmuleț de prezentare al patrulei

Dimineața unei sâmbete de decembrie ne-a adus membrii patrulei împreună pentru a ne face cunoscuți. Ideile curgeau rapid și timpul era scurt. În așteptarea tuturor am pus ideile cap la cap și am început filmările. Ne-am distrat și am râs, dar am și reușit să terminăm la timp. -Chiujdea Ciprian, patrula „Știuca Săltăreața”

Activitatea de luna aceasta a fost o adevărată provocare pentru creativitatea și imaginația noastră. Deși nu am reușit să ne întâlnim cu toții în ziua în care am filmat și nu aveam nicio idee clară legată de felul în care vrem să ne prezentăm patrula eu cred că ne-am descurcat foarte bine într-un timp foarte scurt. Pe lângă faptul că realizarea clipului a fost distractiv, activitatea aceasta a fost și un exercițiu bun de „resource management” fiind obligați să găsim cel mai bun mod de a lucra cu puținul pe care l-am filmat.

Una peste alta, cred că aceasta a fost cea mai faină provocare de până acum și sper să mai primim ceva de genul la sfârșitul anului pentru a vedea cât am progresat ca patrulă. -Pascale Radu, patrula „Lamantinii Gălăgioși”

Filmulețele au fost o provocare frumoasă, amuzantă și neașteptată pentru noi. Recunosc, pentru unii, ideea de a apărea într-un filmuleț (chiar și preț de câteva secunde) a fost oarecum „înspăimântătoare”, dar aceștia au reușit să treacă de timiditate și de nesiguranță, ceea ce e un mare plus. Pe lângă asta, am petrecut mai mult timp unii cu alții, am aflat mai multe despre fiecare în parte și ne-am distrat. Deci, filmulețele au fost un „pretext” pentru depășirea limitelor noastre, pentru (auto)cunoaștere și pentru amuzament.- Ciocan Elena, patrula „Pangolinii Cutezători”

Mi s-a părut foarte interesant și amuzant . Un mod diferit față de normalul „Salut eu sunt …” . Chiar m-a captivat. -Dominteanu Radu, patrula „Mangustele Rutiere”

Anunțuri

CERCIVILIZATION

Luna decembrie a adus iarna cu un pas mai aproape de noi. Odată cu ea, a venit și timpul ca noi, Pangolinii Cutezători, să ne desfășurăm activitatea de centru. În cadrul unei întalniri de patrulă, ne-am pus ideile (care erau din abundența) cap la cap. În scurt timp, am reușit să ne organizăm și să ordonăm mulțimea de idei, având grijă să respectăm părerile fiecărui membru al patrulei. Astfel, cu puțin efort, am reușit să sfidăm convenționalitatea, întorcându-ne în timp, mai exact, în Evul Mediu.
Văzându-se acolo, cercetașii s-au adaptat numaidecât la vremurile respective, patrulele devenind regate, fiecare membru din regat având un rol important precum: rege, vrăjitoare, cavaler, preot, arlechin etc. „Cetățenii” trebuiau să îndeplinească mai multe provocări care, sperăm noi, ca le-au stimulat creativitatea.
Scopul nostru a fost să îi scoatem din zona de confort, să le încurajăm inventivitatea, originalitatea și să le valorificăm ideile. De asemenea, am vrut să îi determinăm să își creeze diverse tactici. Au fost motivați de „galbenii” care au fost împărțiți după merit și de ideea câștigului. Asta a contribuit la dezvoltarea spiritul lor competitiv.
Sperăm că am reușit să atingem toate aceste obiective și ca am creat o atmosferă caldă, într-o zi de decembrie.

În opinia mea, deși vremea nu a fost chiar favorabilă, a fost o activitate interesantă și placută. Eu, personal, m-am distrat și cred că având fiecare de interpretat câte un rol am avut ocazia să ne descoperim noi calități actoricești. Concluzionând, Pangolinii au realizat o activitate foarte bine inspirată, trezind spiritul competitiv al fiecărei patrule !-Cristina Mărtinaș, patrula „Lamantinii Gălăgioși”
O experiență frumoasă. Ideea a fost foarte interesantă, deoarece ne-a făcut să învățam cum să folosim banii printr-un mod distractiv şi cum să îi câştigăm prin probele la care am fost supuşi, fiecare având câte un rol în patrulă în aşa fel incât nimeni să nu fie exclus din activitate. Totul a fost grozav. -Vlad Prodan, patrula „Știuca Săltăreața”

Pangolinii au abordat, în cadrul activității lor de centru, tema istoriei, dar nu într-un mod convențional, ci într-unul diferit și amuzant în același timp. Ei au organizat un turnir exact ca în vremea Evului Mediu. Pentru a crea diversitate și pentru ca nimeni să nu se simtă exclus, fiecare membru din fiecare patrulă a avut câte un rol diferit. De la rege la cavaler, preot și chiar până la cadâne și țigănci. Toate clasele au avut de trecut prin câte o rundă, la finalul căreia erau recompensați cu bani în funcție de prestație. Banii erau folosiți pentru a face mai mulți pe viitor, pentru a-ți apăra regatul, sau pentru a le ataca pe altele. La final, balansul financiar trebuia să ajungă la 10 galbeni. A fost și o experiență de învățare foarte folositoare. Eu am fost preot. A fost o experiență amuzantă și ironică, în același timp: am avut de făcut cea mai originală slujbă. Celelalte personaje au avut de făcut activități la fel de originale și interesante. Cel mai mult mi-a plăcut că Pangolinii au reușit să îmbine armonios prezentul cu trecutul. La cursele de cai au fost introduse pariurile, exact ca în prezent. A fost chiar amuzant. În concluzie, vremea nu a fost chiar un factor nefavorabil întrucât activitatea lor a fost amuzantă, originală și foarte bine pusă la punct. -Manea Andrei-Gabriel, „Cămilele Furioase”

Provocarea lunii noiembrie – Activitatea Socială

„Seară în lumină”, seară cu jazz, seară cu povești, seară într-o seară oarecare. E nu știu cât noiembrie, dar e vineri, e frig, e toamnă. S-a întunecat, 6:30. Aglomerație specifică începutului de week-end. Lumina vrea să își comande un frappé, e obosită, așteaptă Crăciunul. O sun disperat, e deja 6 și un sfert, probabil, citește, plăcerea ei. Îmi car picioarele reci către Ciuperca. Drumul pare mai plictisitor decât de obicei, cardul meu de credit a intrat într-un schimb de replici cu portofelul meu, pierdut în Chilia. Ajung în 5 minute, mai rămân alte 10 minute de discutat cu patrula legat de activitate, simt că sunt un văr de-al câinelui lui Cronos, sper să nu-mi fi mâncat ruda. Acolo, la Mars’, liniștea nu e chiar ruptă din rai, ci dintr-o fabrică Adidas din Bangladesh. Întreb o chelneriță despre o lumină, nu foarte înaltă, cu o talie aproape inexistentă, cu o viteză extraordinară în rostirea frazelor și un zâmbet moștenit de la fratele ei, Soare. Plecase recent, sunase un taxi, iar șoferul se grăbea către majoratul prietenei fiului ei. Indignat, am comandat o apă minerală rece și am continuat discuția de 7 minute cu mangustele. Secundele se sufocă în ceasul meu și noi în capătul localului. Apar entități diverse, costumate în ediția de toamnă-iarnă de la H&M, Zara sau chiar Bershka. Entități, cum îi poreclesc, cu fețe radiante, de parcă Cernobîl-ul s-a săturat de singurătatea din Ucraina. Eu, la fel de radiant, dar am preferat centrala de la Cernavodă. 5 posturi de completat și o seară în care te-ai distrat. Pe „Lumină” o știu mulți, dar și mai puțini pot să o înțeleagă. Ea nu a venit, dar a încercat. -patrula Mangustele Rutiere

Luna aceasta ne-a fost lansată o provocare, și câte vor mai urma hmm,pe care am îmbrățișat-o cu multă implicare și plăcere: activitatea socială. Luna noiembrie este acea lună din an în care numărăm și mai nerăbdători zilele până la Crăciun, iar magia iernii ne cuprinde ușor, ușor. Pentru a contribui și noi cu ceva mai special în comunitate, patrula mea, împreună cu alte două, a ales centrele de copii „Sofia” și „Speranța” pentru a face împreună cu copiii de acolo câteva activități. Pregătiți cu negrese,instrumente muzicale și multă voie bună pe care abia așteptam să o transmitem mai departe,am plecat spre centrele de copii. În momentul în care am pășit pe holul care ducea spre camera unde ne vom întâlni cu copiii,am simțit un fior rece și multă părere de rău pentru toți copiii de acolo,copii mici,de la vârsta de 9 ani și până la 19 ani. Dincolo de această senzație m-a înduioșat pe loc bucuria cu care ne-au primit. Am vorbit mult cu ei, și uitându-mă în ochii lor se vedea suferința prin care trec, însă nu se plangeau, îmi povesteau despre hobby-urile lor și școală. La plecare,copiii au ținut neapărat să ne „servească” și ei cu ceva, așa că au dansat Pamporea, la care, desigur că ne-am alăturat și noi.

P.S. Am deschis și sezonul felicitărilor de Crăciun, dar ale noastre sunt în stil cercetășesc.- patrula Cămilele Furioase, Lamantinii Gălăgioși, Pangolinii Cutezători

Provocarea socială a fost acceptată, iar ideea de a împărți baloane și, totodată, zâmbete, ne-a surâs tuturor. Frumusețea lucrurilor mărunte a constat în a le împărtăși oamenilor motive de a fi fericiți. Am îndesat cu voie bună în baloane bilețele cu lucruri pe care merită să le iubești și pe care aveai să le descoperi în urma spargerii balonului. Lângă marele nor colorat se plimba și un curcubeu pe care oamenii își scriau răspunsurile la întrebări despre fericire și iubire. Prietenii, familia, călătoriile sau vorbitul mult sunt câteva dintre lucrurile îndrăgite. Și așa frigul de afară a fost înlocuit de căldura sufletească pe care am simțit-o când micuții zâmbeau și făceau ochii mari la baloanele multe și colorate.

P.S.: Multumim Crinei pentru ajutor 🙂 -patrula Știuca Săltăreața

 

Om de știință pentru o zi

La început am avut destul de multe emoții, pentru că am extras prima luna,Noiembrie,pentru activitatea de patrulă. Timpul era scurt, ideile întârziau să apară…Ne-am gândit „ce putem face?”, „cum am putea face ca plictiseala să nu-şi facă simțită prezenţa?”. Discutând despre şcoală, ne-am ales cu un subiect. Şi da, întâlnirea Pelicanilor Ezoterici a pornit într-adevăr de la o oră de chimie. Am zis să facem ceva diferit, ce nu s-a mai facut în centru până acum.
Am construit o poveste conform căreia: „Din cauza exploziei Reactorului Ezoteric 1800 ,toate speciile de plante au dispărut”. După cum ne-am obişnuit în orice poveste există cineva sau ceva care salvează situația. „18 cercetători din Clanul Pelicanilor au reuşit să protejeze în ciuda situației critice, cauzate de explozie, câteva dintre cele mai importante exemplare de plante, vitale pentru perpetuarea rasei umane.” Cercelotuşii au fost organizați în patrule de cercetători şi au pornit în salvarea lumii. Au cautat printre „ruinele exploziei” materialele necesare (apă, eprubete, benzină, alcool) pentru restabilirea nivelului de oxigen din aer. O dată cu explozia și ,totodată,cu dispariția vegetației, trebuia să ne folosim de clorofila din plantele rămase şi să creem cât mai multă. I-am adunat în laborator şi am început experimentele. Ne-am destins cu câteva ghicitori în domeniu şi am lucrat cu spor. În final, misiunea a fost îndeplinită şi clorofila obținută!
Activitatea noastră urmărea să ne învețe importanța mediului înconjurător, în special al vegetației, în viața noastră şi conştientizarea nivelului de poluare a aerului, datorita fabricilor, reactoarelor, uzinelor etc.
În urma acestei zile, sper că Pelicanii v-au scos puțin din sfera de confort în care erați obişnuiți şi că v-ați distrat experimentând.

  • A fost o întâlnire care a ieșit ușor din tipare, mai ales că am reușit să facem o reacție chimică care a fost tema activității, până la urmă, producerea oxigenului. În rest, chiar distractiv, cu muzică pe fundal și toată lumea lucrând de zor. -Elena Vihocencu,Mangustele Rutiere
  • Anul acesta, Pelicanii ne-au scos din zona de confort autumnală și ne-au ajutat să ne reamintim de zilele însorite ale verii prin crearea clorofilei.
    Cu o poveste plasată în viitorul îndepărtat am fost puși la încercare demonstrându-ne cunoștințele chimice și botanice. Astfel am creat clorofilă cu ustensile improvizate și multă îndemânare.
    Vânătoarea de „comori” de la începutul activității ne-a pus sângele în mișcare, iar Pelicanii, cuprinși de emoții, au încercat să ne coordoneze în așa fel încât noi să ajungem la obiectele cerute pentru experiment.
    Jocul de cuvinte urmat de versurile compuse în semn de admirație pentru una dintre celelalte patrule ne-a scos la iveală simțul umorului și cunoștințele legate de tabelul periodic.
    Așadar, cu instrumentele găsite la prima probă am reușit să creăm clorofila ce ne va ajuta să supraviețuim peste câteva decenii.
    A fost o activitate creativă, iar Pelicanii, bine documentați ne-au arătat că dacă ne propunem să realizăm ceva, vom reuși decât dacă lucrăm împreună. Elena Ivanov,Cămilele Furioase
  • O mână de eprubete și câteva sticluțe de acetonă ascunse cu dibăcie, tifon, apă și un vag miros de benzină și mister – doar începutul unui scenariu de criză, împletit cu elemente științifice și provocări inedite, în cadrul căruia noi jucam rolul principal. De la debutul literalmente „exploziv” până la final, activitatea a adus un aer proaspăt, fiind bazată pe un domeniu diferit de activitățile cercetășești cotidiene: știința. După explozia iminentă, munca în echipă a fost esențială pentru a trece peste pragul tensionat,dar adevărata provocare consta în producerea de oxigen până nu ar fi fost prea târziu. Fiind apropiat de dorința nestăvilită de cunoaștere a unui cercetaș, experimentul extragerii clorofilei și a observării fenomenului de fotosinteză a constituit mai mult decât o mică lecție de biologie vegetală; înțelegând, prin aceasta, mult mai profund procesele naturii, indispensabile vieții omenești. Flavia Ciulei,Cămilele Furioase
  • Să transformi un lucru din ceva plictisitor, ce probabil ai învățat deja, dar n-ai acordat pic de atenție, în ceva distractiv, asta chiar este un lucru wow. Pelicanii au venit cu o idee de activitate ce nu s-a mai realizat până acum la centru, iar acesta este un mare plus. Bravo,pelicani, și succes in cotinuare! Andreea Bolboceanu,Știuca Săltăreața

Scoutlloween 2017

Scoutlloween, tradiţii și nuanţe de Irlanda. O zi destul de posomorâtă poate menită să pună în valoare costumaţiile înspăimântatoare. O cameră deja devenită neîncăpătoare printre atâţia vampiri,scheleţi sau alte personaje deja consacrate însoţite desigur de vrăjitoare,zâne rele și alte costume foarte inventive.

28 octombrie, dovleci pe mese, foi pline de cuvinte amestecate și zaruri aruncate. Toate personajele mitice adunate într-o echipă par să facă o treabă excelentă împreună. Un băiat vopsit în verde îmi zâmbește atât de ciudat, încât devine captivant. Un fel de joc al personalităţilor ascunse.

Sculptăm dovleci? Sculptăm de fapt, poate, personalităţile fiecăruia din patrulă fuzionate într-un singur dovleac.

Hike-ul Inițiatic 2017

21.10.2017

Știi care este legatura dintre 10 și 17? Dar dintre 20 și 21. Un hike, 7 posturi, nenumărate gânduri și gesturi.

Scrie 10 pe ceasul prăfuit din Olteanu și încă un minut.  S-au închis porțile Editurii Trei. Multă larmă într-o liniște de toamnă, dar una atipică. Duzine de cercetași, chiar la 10 și tot nu se mișca nimic. Aproape o jumătate de ceas, iar patrule și-au pornit speranțele către puncte necunoscute de pe o hartă. Tema hike-ului? Pe plaiurile filelor gălbui. Narnia, Alice în Țara Minunilor, Percy Jackson sau Stăpânul Inelelor. Îmi amintesc de serile petrecute la lumina unei veioze și la mirosul unui ceai negru ieftin, cu efecte de latentă.

Mult umor, presiune, o avalanșă de bombe peste monotonia orașului.

Cei noi? Nerăbdători. Cei vechi? Răbdători. Toți? Gânditori.

Chiar și după 6 ore de hike, toată lumea era entuziasmată și gata să spună tuturor cum a fost o așa zi în lumea poveștilor. Oare Zăpăceală i-a zăpăcit sau nu?

Mie personal mi-a plăcut foarte tare hike-ul. A fost foarte distractiv, foarte interesant și una dintre cele mai frumoase experiențe de echipă din viața mea. Mi-a plăcut foarte tare cât de comunicativi și de glumeți au fost  coechipierii mei și mi-a plăcut și cât de unită a fost patrula. Pe scurt, o experiență minunată. -Ștefan Balaj, patrula” Știuca Săltăreața”

Hike-ul inițial: O experiență de neuitat. O acțiune bazată pe lucrul în echipă, ingeniozitate și spontanitate. O îmbinare între cunoscut si necunoscut. Dar dacă lăsăm aceste descrieri ,,artistice” la o parte, a fost chiar fain.

Încă dinainte de a ajunge la primul post am observat cât de importantă era munca în echipă, fiind nevoit să vorbesc cu colegii mei de patrulă. Mai ales atunci când strigam ,,bomba” către celelalte patrule. A fost chiar amuzant. Din punct de vedere al detaliilor pot spune că acest hike a fost excelent. Modul în care s-a creeat un amestec din mai multe filme reușite precum ,,Alice în Țara minunilor”, ,,Stăpânul Inelelor” sau ,,Cronicile din Narnia” pentru a trimite cu gândul la ce reprezenta fiecare personaj. Sarcina era să identificăm personajul negativ din povești. Mândru pot spune că, patrula mea a fost singura care și-a dat seama cine e acest personaj de fapt.

De mult am așteptat acest hike, mai ales că o parte din prietenii mei sunt deja la cercetași de un an și mi-au împărtășit experiențele proprii de anul trecut. Și nu am fost nicio secundă dezamăgit. Ba chiar a depășit orizontul meu de așteptare. Mi-am exersat si dezvoltat spiritul competitiv prin această activitate și nu mint când spun că mi-am dorit să câștig. Ceea ce s-a și întâmplat. Am făcut parte din patrula câștigătoare la finalul zilei. A fost o motivație mare, dar mai important a fost rezultatul lucrului în echipă. Dar lăsând aceste laude la o parte toți cei prezenți la Hike au fost invingători.

Traseul propriu-zis după părerea mea a fost foarte bine organizat. Chiar dacă posturile păreau cele mai dificile chestiii cred că de fapt menținerea echilibrului în patrulă a fost mult mai greu. Eram 14 ego-uri ce trebuiau să lucreze armonios.

22552810_1463800333733848_1570732390694693161_n

Cât despre posturi, preferatul meu a fost de departe cel de improvizație . Întotdeauna mi-a plăcut neașteptatul, iar asta chiar te dădea pe spate. Nu cred că voi ajunge să fiu o femeie spaniolă gravidă din nou prea curând.

În final după victorie și momentul în care am ales să sărbătorim cu toții prin acea îmbrățișare de grup, am realizat ca doresc și mai mult să fiu la cercetași și să rămân în această colectivitate frumoasă care fără îndoială mă ajută să mă dezvolt în toate punctele de vedere. Cred că e puțin mai mult decât ,,A fost frumos, da m-au durut picioarele” –Andrei Manea,patrula “Cămilele furioase”

Global Scout Offensive

Global Scout Offensive, un camp care mi-a capturat inima. Un camp cu tematică militară al cărui lider și-a promis o experiență nemaivăzută și refreshing.
La Chilia, am avut șansa să întâlnim o patrulă de militari cu care am împărtășit experințe și informații noi foarte utile. Ei ne-au învățat cum este să fii cercetaș în cadrul armatei, iar noi i-am învăţat despre cercetașul modern.
Focul. Nopțile ni le petreceam în compania lui. Prima zi a fost cea mai grea. Mirosul focului era oribil, nici chitara nu putea alina durerea odorului lemnului din deltă.
Putem spune că ne-am obișnuit cu viața de cercetaș militar, în timp de pace, să curățăm cartofi și să prindem pește la undiță. Să stăm cu orele la undiță și tot ce prindem e un guvid. Pot spune că viața aceasta ni se potrivește, ne întărește răbdarea și stomacele.
Desigur, treasure huntul, ne-a lăsat cu pământ în gură și genunchi juliți. Însă ne-am relaxat la celelalte posturi cu mic joc de bottle flip challenge și un joc de creativitate. Ultimul punct al provocării a fost dezamorsarea unei bombe ascunsă aproape de vecinătatea corturilor noastre. Cum este de așteptat, totul a decurs bine, misiunea noastră la Chilia Veche a fost încheiată.
Ne-am strâns undițele și ne-am întors la viața noatră de civili, acasă.
-Alexandra Harasim, patrula „Mangustele Rutiere”
Chilia – un melanj de case risipite la un lat de Dunăre distanță de meleagurile ucrainiene – ne-a provocat, o dată cu primii pași, apetitul pentru aventură. La granița dintre civilizație și sălbăticia deltaică, întreg arealul s-a dovedit a fi ideal pentru tematica militărească. Provocările precum simularea unei misiuni, deplasările nocturne în patrule organizate au constituit o nouă și inedită încercare, întrucât acestea ne-au ajutat să intrăm în pielea unui cercetaș militar autentic, dar ne-au și stimulat să ne punem în ipostaze veridice din cotidian, descoperind un nou  concept al cercetășiei.
-Flavia Ciulei, patrula „Mangustele Rutiere”