ȘLÎC 2018

             Este ora 12 după-amiaza, cercetașii se pregătesc pentru un nou camp, campul care le va schimba radical viața. Ne-am întâlnit cu toții pe faleză pentru a ne cumpăra biletele pentru călatoria noastră cu vaporul până la Sf. Gheorghe, destinația finală. După două ore de așteptat ne urcăm pe navă. Plictiseala nu și-a făcut simțită prezența datorită joculețelor pe care le-am improvizat, ne împărțeam bilețele, fetele își împleteau părul una alteia în timp ce nişte copii depănau amintiri din campurile trecute.
            Dupa 3-4 ore de mers pe apă am ajuns la destinație, acolo 3 flăcăi ne-au întâmpinat pentru a ne mai ajuta cu bagajele și a ne îndruma către locul în care vom sta 5 zile. Eram cu toții nerăbdători așa că drumul nu ne-a omorât entuziasmul cu care plecasem de acasă.                                                                                                                                            Ne-am instalat corturile şi am făcut un careu în care am stabilit programul pe care îl vom avea zilele următoare și am întâmpinat noii temerari cu care vom lucra și juca pe parcursul acestor zile.

            Tema campului ȘLÎC de anul acesta era Grecia Antică așa că staff-ul și-a intrat în personaj, fiecare fiind câte un Zeu. Ei erau cei care ne vor spune ce să facem. De asemena, aceștia au decis să împartă patrulele în clase sociale-SCLAVI, MUNCITORI și ARISTROCAȚI, trăgându-se la sorți. De-alungul campului aceste atribuiri se schimbau în spatele lor stând calcule complexe pe care doar Zeii le puteau înțelege. Cea mai mare problemă era cu dușurile-existau două tipuri: dușul cu apă rece de afară care era în văzul tuturor și unde aveau voie sclavii să se spele si dușurile cu apă caldă în care muncitorii aveau acces doar 10 minute și aristrocatii acces nelimitat. Cea mai importantă regulă care urma să fie zisă a fost: „Aristrocații trebuie să dea două reguli”.
            Careul a fost închis, iar un treasure hunt bătea la uşă şi ne aştepta să ne pregătim. Patrulele s-au împărțit și am pornit în căutarea surprizelelor. Înainte să plecăm patrula a primit o hartă și un bilețel pe care scria “KJSNAJSZ”. Eram nedumeriți și încercam din răsputeri să ne dăm seama ce ar putea să ne transmită acel bilețel. Fiind un treasure hunt ne-am gândit că pe hartă fiecare punct are câte un obiect pe care trebuia să-l colectăm ca mai apoi, după 3-4 obiecte colecționate să realizăm că bilețelul ne trimitea către primărie, rezultat al rostirii alfabetului în ordine inversă. Găsirea unui alt bilețel ne-a pus in dificultatea de a afla ce simbolizează STEGANOGRAFIA și să le zicem Zeilor. Pe bilețel scria cu exactitate “STEGANOGRAFIE->ZEI”, iar noi am crezut că trebuie să ascundem cuvântul ZEI cu ajutorul acestui cuvânt. Așa că ne-am gândit la aZimutul cErcetașului pIrat, acesta mai apoi devenind numele nostru de patrulă, deși tot ce trebuia să facem a fost să explicăm ce înseamna steganografia. După ce au venit și celelalte patrule am mai stat de vorbă ca după să ne îndreptăm cu toții către corturile noastre.

               A doua zi, a urmat deșteptarea, iar mai apoi înviorarea. Am cântat și am dansat pe diferite melodii pentru a începe ziua cu maximă energie. Dupa aceea, am fost repartizați în două grupuri, unul să rămână la ateliere și altul să meargă într-o plimbare cu barca prin Deltă. Acolo am vazut nuferi, pelicani și am aflat că aceștia, după ce mănâncă, trebuie să își “facă siesta“ pentru a-și putea continua ziua. Ajunși înapoi în camp ne aștepta o serie de ateliere foarte drăguțe cu enigme și unul cu orientare. După amiază, am mers la plajă unde vremea era perfectă și la fel și apa, numai bune de o pauză de răcoare. Zeii au organizat un concurs de dans pe plaja unde mișcări care mai decare s-au făcut admirate atât de ceilalți cercetași, cât și de persoanele care se uitau la noi. Pentru a fi egali și Zeii au dorit să se întreacă la care are mișcarea mai bună, însă ce nu știa unul din ei este că ziua aceea era un nou început pentru viața de Senior Cercetaș. Un moment sensibil și îmbrăcat frumos. Toți s-au bucurat pentru realizările noului Lider Cercetaș. La careul de seară s-au stabilit regulile aristocraților, cea mai importantă fiind că toți avem acces nelimitat la baie, ce era o binecuvantare pentru noi. Tot la careu am aflat ca la ora 12 noaptea vom avea wide.

               Am fost adunați cu toții și fiecare patrulă și-a așteptat rândul pentru a afla despre ce este vorba. Trebuia să ne îndreptăm către mare unde ne aștepta Marele Joc. În mijlocul terenului era o casetă plină cu bilețele pe care noi trebuia să le luăm. De specificat este că acea cutie era păzită de Zei, însă cu lucru în echipă am reușit să luăm bilețelele. Ajunși înpoi în camp ni s-a spus că va trebui să facem schimb de bilețele astfel încât să iasă niște povești din Legendele Olimpului, după care s-a dat stingerea.

                 În a treia zi de camp urma hike-ul minunat pregătit de Zei. Fiecare patrulă avea câte un spațiu care putea fi cucerit de alte patrule dacă erau bătuți la anumite provocări și joculețe sau dacă nu-și apărau teritoriul. Fiecare patrulă a avut câte un reprezentant care să păzească teritoriul, așa că toți s-au distrat jucându-se. De fiecare dată când o patrulă dorea să atace un spațiu nou trebuia să meargă la stația meteo, unde erau doi Zei ce decideau soarta tuturor. De asemenea, până să te întorci și să-ți dorești să cucerești un nou spațiu, trebuia de fiecare dată să completezi un quiz. Hike-ul a fost într-adevăr distractiv, au fost întreceri de la șotron, fripta până la jocul cu eșarfa. Deși era foarte cald afară, pe cercetași nu a reușit să îi învingă nimic. La ora 14 s-a terminat hike-ul și toți cercetașii s-au îndreptat către camp unde îi aștepta o serie de ateliere pe unii, iar pe alții o plimbare în Deltă. Mai pe seara au fost mai multe ateliere opționale care erau interesante și la care au asistat mulți cercetași interesați.

                 La careul de seară am fost anunțați de pescuit a doua zi la ora 4 dimineața, așa că unii au decis să nu se mai culce, iar alții s-au culcat imediat pentru a avea energie. La ora 3 dimineața a fost trezirea și imediat după asta careul în care ni s-a spus o povestioară interesantă care te pune pe gânduri și o surpriză pentru doi dintre organizatori care și-au depus promisiunea de Senior, o supriză pentru toți. După asta ne-am îndreptat către plajă pentru a începe sesiunea de pescuit. Acolo ne aștepta soarele care răsărea puțin câte puțin și cei care au pus la cale toată această nemaipomenită surpriză-PROMISIUNEA, având de o parte și de alta câte 3 torțe. A fost și va fi un moment de neuitat pentru toți cei care am asistat. O imagine de nedescris.. tot ce îmi vine acum este să plâng. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am putut privi vreodată, niște persoane care au așteptat momentul acesta toată viața lor, depunandu-și promisiunea, fiind alături de persoanele dragi lor și răsăritul în spate, stând pe o plajă pustie. Plânsete de bucurie se auzeau pe fundal, eram mândrii că acum suntem exploratori cu drepturi depline. Am devenit exploratori pe un fundal scos parcă din povești. Fiecare patrulă a luat câte o torță și s-a îndreptat în liniste către camp, gândindu-se la toate întâmplările petrecute până acum în acești ani de cercetăsie.
Unii, obositi, s-au dus să se culce, alții, cu mai multă energie, s-au îndreptat către bar pentru a bea o cafea și a asista la fel de fel de discuții. Ziua aceasta va fi una liberă, în care vom putea face tot ce ne dorim. După ce toți ne-am odihnit am plecat la plajă, marea era agitată și vântul bătea cu putere, dar asta nu i-a împiedicat pe cercetași să facă o baie în ultima lor zi la Sf. Gheorghe în campul Șlîc. O zi liniștită, o masă de pește și un grătar gustos făcut de colegii noștrii au readus energia pentru a fi gata de așa-cunoscutul foc de tabară.

             Din cauza vântului, focul a fost anulat însă cu toții ne-am îndreptat către mare sa privim stelele și minunata luna roșiatică. “Focul de tabără” a fost unul liniștit, am vorbit și am admirat cerul înstelat. 1 August 2018 pentru mine cel puțin va rămâne ziua pe care nu o voi uita niciodată și nici măcar nu aș putea să o descriu cu exactitate. O amintire care mereu mă va face să vărs o lacrimă. A fost perfect. Acești “ZEI” au reușit să creeze niște momente de neuitat și pentru asta trebuie să le mulțumim. Seara aceea s-a terminat cu premierea patrulelor și cu un after party în care am discutat pana când oboseala și-a făcut simțită prezența.

              Urmatoarea zi a trebuit să ne trezim la ora 5 pentru a prinde vaporul de la ora 7. În stânga și în dreapta, pe vapor, zăreai cercetași obosiți ce dormeau sau încercau să se odihnească. Erau peste tot. Îi găseai pe câte 3 scaune. Pe podea. Pe masă. Sub masă. Pe bagaje. Pe scări. SUNTEM PEȘTE TOT. Vaporul a ajuns și am fost întâmpinați de Tulcica noastră dragă.
Dragă ȘLÎC 2018,
Nu te vom uita niciodată.

 

Reclame

Nocrich Hike: S.U.P.E.R.B.O.O.T.C.A.M.P.

             Ghidați de simțul nostru prematur de super-eroi, ne îndreptăm spre primul tren către sediul S.U.P.E.R.H.E.R.O.E.S.B.O.O.T.C.A.M.P., localizat în Nocrich, Sibiu. După cele 15 ore de aventuri neașteptate, am ajuns în locația secretă unde ne aștepta antrenamentul.

            A doua zi, ne-a surprins cu o sesiune de workshop-uri, pentru ca mai apoi să putem aplica ce am învățat pe teren într-un scurt test-hike.

            Atunci când timpul a venit, plecarea noastră către necunoscut a început cu descifrarea unor hărți lăsate nouă de alți super-eroi, aliații noștri în vânătoarea lui Dracula. Pe drum, l-am întâlnit pe furiosul Hulk și pentru a trece de el a trebuit să îl calmăm printr-un dans revigorant, pe fundal cu acompaniamentul la flaut al lui Thor.

             Diferitele probe pe care le-am întâlnit au constat în arta sudoku,rezolvarea de enigme și orientarea în spațiu, ajutați de busole, compunerea unor versuri menite să alunge prietenii lui Dracula din pădure, așa numitele spirite rele, ba chiar să învățăm să zburăm.

             Seara, am campat pe creasta unui deal, cu o priveliște mirifică și avându-i alături de noi pe Puiu’, un cal vânjos aducător de haleală, pe Haty si pe Baloo, cei mai bravi căței care ne-au fost alături, pe parcursul a 40km, și un arbore bătrân, ce ne proteja de posibilele blesteme ale dușmanilor noștri.

               Noaptea ne-a găsit bucuroși și ne-am pus „burțile la cale”, asa că ne-am umplut bateriile de super eroi. Următoarea zi, la fel de voioși, ne-am continuat antrenamentul. Aici am avut parte de obstacolele impuse de ploaie, dar chiar și așa, n-am lăsat situația să ne întristeze, ba chiar a făcut totul mai interesant. Nici abaterile de la drum nu ne-au fost străine, acolo unde nu citeam hărțile cu mare atenție. Enigme, cărți de joc, pânze de păianjen, „mațe încurcate” și improvizație, acestea fiind doar câteva dintre încercările ce ne-au fost pregătite, elementul real al provocării fiind câinii de stână ce țineau cu orice cont să își protejeze teritoriile și gardurile electrice. În final, ne-am întâlnit cu super-eroul de la care a început toată povestea, Thor, care a venit cu o singură cerere, de a ridica faimosul „ciocan”, probă, de asemenea, trecută cu succes. La întoarcerea în sediul Nocrich, ploaia nu a stat pe gânduri și ne-a făcut o reprezentație cu tunete și fulgere, acoperind tot ce i-a ieșit în cale.

              În Șura, locul din care a început toată povestea, l-am întâlnit pe temutul Dracula. Am asistat la un joc de focuri, și nu în ultimul rând, la anihilarea antagonistului câmpului.

              Am cunoscut oameni noi, am dormit in șură, am protejat căprițe de focul mistuitor, am stat în ploaie și am căzut în noroi, dar toate aceste lucruri ne-au facut doar să dorim să ne întoarcem cât mai curând.

              În a 4-a zi ne-am văzut plecați, așteptand cu jind următoarea revedere.

Campul de Construcții Nocrich 2018: The N.A.S.A Challenge

La 4 după-amiază dăm startul plecării spre baza N.A.S.A.( Centrul Cercetășesc Nocrich) împreună cu ceilalți membrii ai echipajului.Un drum lung , din fericire, fără turbulențe sau vreo ploaie de meteoriți . Ajunși acolo suntem întâmpinați cu mult drag de către staff și astfel începem să ne cunoaștem cu ceilalți astronauți împărtășind așteptările pe care le aveam de la viitoarea misiune.

A 2 a zi, de dimineață, începe marea provocare N.A.S.A. Împărțiți pe echipaje primim ultimele indicații si cele mai eficace noduri având în vedere că singurul material cu care puteam construi era lemnul. Ne urcăm în  rachete și decolăm. Primul gând pe care l-am avut după aterizare a fost: ,,HAI SĂ CONSTRUIM!”. La început am avut de făcut o masă, nimic dificil. Am căutat bușteni cu măsuri potrivite am luat sfoara necesară și într-un final am reușit să construim o masă oarecum stabilă în comparație cu mesele celorlalte echipaje.

În următoarea zi am avut de finalizat construcția punând o prelată care să ne ferească de temperatura Soarelui. O veste avea să ne dea peste cap misiunea. Echipajul de la Deva a fost infectat cu un virus puternic , PAREZA! în cele din urmă am aflat că și noi am fost infectați devenind astfel niște astronauți parezați. Se manifesta destul de grav prin incapacitatea de a fi normal și lipsa inteligenței. Singurul antidot era socializarea intensivă așa că din acel moment am început să legăm ,,alianțe”. Ne petreceam împreună pauzele și nopțile convertind provocarea  N.A.S.A. într-o amintire de neuitat.
Ziua ce avea să vină era ultima pe acea planetă, o zi foarte importantă în care trebuia să construim un turn ca să ridicăm steagul, să știe lumea că am fost acolo. Din nefericire o ploaie puternică ne-a împiedicat să finalizăm marea construcție asa că am profitat de ea jucând volei extrem, în care toti astronauții și-au etalat zilele de sala și de antrenamente N.A.S.A.
Și iată-ne în sfârșit pe Pământ, în siguranță, cu hrană din plin.

Ne luăm rămas bun de la echipajul Deva, Craiova, Timișoara, băgăm în rucsac toate glumele  și amintirile acumulate și plecăm spre casă cu cea mai tare experiență obținută în N.A.S.A. CHALLENGE.

37192337_2100675393306904_4586271000424873984_n

Cupa Izvoarelor Ediția 21 – Costești

Patru ziua- un soare dogoritor și un tren care îi facea concurență astrului în temperatura nucleului anunțau plecarea Centrului local „Lotus” Tulcea spre campul „Cupa Izvoarelor”, a cărui a 21-a ediție urma să aibă loc la Costești, în județul Vâlcea. După 3 schimburi de tren, multe farse și 20 și ceva de ore de călătorit, am ajuns la locul de campare, spațiu aflat într-o poiană din apropierea unui pârâu. Acompaniați de ploaie, ne-am montat corturile și am cunoscut cercetași din toate zonele țării. Curioși, am explorat fiecare sector al campului, de la spațiul pentru hamace de lângă apă și până la colinele care se ridicau de după platoul cu corturi (era un peisaj , într-adevăr, diferit de apele în care se scaldă știuca).

A doua zi era destinată celei mai mari provocări, și anume HIKE-ul. Înarmați cu dorința de a îndeplini provocarea cu succes și de a admira panoramele celor 20 de km, am pornit pe urmele cheilor Bistriței și a versanților împăduriți. Pe parcursul hike-ului ne-am putut testa cunoștiințele legate de fauna, flora și geografia locului, precum și de radiocomunicații (pentru care am invățat alfabetul militar, pe care l-am folosit comunicând prin radiostații), supraviețuire, istoria cercetășiei și multe altele.

Cea de-a treia zi aducea noi activități, precum concursul de orientare, atelierul de noduri, de fotografie, cel destinat debate-urilor și, ulterior, cel de făcut mâncare la ceaun. Cercetaşii nu s-au dat bătuţi, astfel la concursul de Tir cu arcul, am reuşit să obţinem locul 1 la categoria masculin, datorită lui Andrei Trofin. A sosit și momentul programelor artistice-unele creative și amuzante, reprezentative pentru o anumită zonă geografică (cum noi ni l-am închipuit pe al nostru) sau profunde, destinate să atingă o latură mai sensibilă. Ultima seară, destul de friguroasă, a fost încălzită de focul de tabără, de la care nu au lipsit chitările.

Dimineața a avut loc premierea participanților și înmânarea cupei centrului câștigător. Noi, CerceLotușii, ne bucurăm că am putut scrie o parte din povestea „Cupei Izvoarelor” și anul acesta. Gata oricând!

 

Multumim pentru poze Oana Zaulet, Andreea Niţişor, Maria si Razvan.

Promisiunea Tecuci

Deşi nu am devenit explorator în acest camp pot spune că mi-am făcut şi eu o promisiune: să profit de fiecare moment cercetăşesc.
Drumul a fost unul anevoios pentru noi toți, deoarece am călătorit cu bagaje deasupra, dedesubtul şi pe noi.


Odată ajunşi acolo am despachetat, am reuşit rapid să punem corturile şi am fugit direct la ateliere. Acolo totul a mers exact cum trebuia. Am priceput totul şi am reuşit să interacționăm şi cu cei din alte centre, iar restul orelor le-am petrecut obişnuindu-ne cu zona.


A doua zi a fost plină. Am plecat chiar dimineața la şapte spre pădurea unde avea loc traseul. Locul era foarte frumos, dar nu am plecat pe traseu fără a face lucrul de care eu personal eram cel mai entuziasmat: campionatul de scoutball. După un joc „brutal”, „sângeros” şi obositor pot spune mândru că am făcut tot ce am putut şi m-am distrat alături de echipa mea. Pe hike am apreciat că traseul a fost făcut în aşa fel încât să nu fie nici prea uşor, dar nici prea obositor. Posturile nu solicitau multă energie, dar în acelaşi timp te făceau să fii interesat de ce se petrece acolo. La finalul zilei ne-am întors în camp unde ne aştepta o sesiune de prezentare a fiecărui centru şi un frumos şi grandios foc de tabără.


La fel ca oricare camp totul s-a terminat prea repede. Drumul nu a fost o problemă, căci acum toți eram super obosiți.
Pot spune ca „Promisiunea Tecuci” a fost o experiență diferită de orice am mai intâlnit până acum.

Bucharest Quest 2018

Treziți de la 4 dimineața, entuziasmați de plecarea în capitală, suntem „Gata oricând!” de o nouă experiență și de noi oameni. Plictiseală a fost rapid îndepărtată, în tren, prin joculețe, cântece și glume. Ajunși în gară am profitat de timpul liber vizitând locuri importante din București precum „Muzeul de Artă Europeană”. Odată ce am ajuns în școală, nu am pierdut timpul și am încercat să ne facem cât mai mulți prieteni și cât mai multe amintiri.

Câmpul a început vineri seară cu o ceremonie fastuasă de deschidere. Au fost corăbii cu pirați, oameni costumați în pirați, toate cele. După aceea a fost anunțat fiecare centru participant aşa că ne-am făcut o idee despre oamenii de lângă noi. După terminarea ceremoniei s-au deschis curtea interioară, camera de muzică şi camera de jocuri, aşa că fiecare se putea relaxa şi se putea împrietenii în diferite moduri.

Sâmbătă, de dimineață, fiecare patrulă a plecat la primul atelier, urmând să plece pe hike, scopul fiind cunoașterea Bucureștiului. Imediat după hike începea al doilea atelier, urmat de timpul liber folosit pentru a merge la „Spotlight Festival”.

Duminică dimineață a fost premierea în care ne-am bucurat de reușită CerceLotușilor noștri, dar și a patrulelor acestora. Drumul spre casă a fost la fel de distractiv, parcă trecând prea repede.

Deşi a fost scurt, motiv pentru care activitățile au fost prea apropiate una de alta, deşi organizarea nu a fost de notă 10, deşi patrula mea n-a fost cea mai cool, Bucharest Quest a fost un câmp în care m-am simțit foarte bine, m-am conectat cu ceilalți membrii ai centrului şi am format potențiale prietenii cu cei din alte oraşe.

Dobrogea Adventure

Aventură in adevăratul sens al cuvântului.

        În dimineaţa de 2 aprilie, 37 de exploratori ai CL Lotus s-au reunit la gară pentru o nouă ediţie DA, iar ca de fiecare dată, Parcul Naţional Munţii Măcinului a devenit noua noastră casă pe parcursul celor 4 zile.

   Prima zi va fi ținută minte de cei mai mulți pentru drumul destul de lung pâna la locul de campat. Nimeni nu se aştepta la ceva de genul, ba mai mult cei care au fost anii trecuți spuneau că drumul nu va fi deloc obositor. Deşi nu putem nega că a fost aşa, atmosfera şi mai ales peisajul miraculos din rezervație ne-a ajutat mult să parcurgem mai uşor drumul. Odată ajunşi acolo ne-am aranjat, ne-am pus corturile şi am trecut la treabă. Parcă uitând total drumul de dinainte toți am participat la atelierul de construcţii, unde am facut un trepied pentru a ne ajuta să prindem ceaunul, dar şi la atelierul cu vetre de foc şi bucătăria scout. Toţi am avut prilejul de a contribui la făcutul mâncării, iar ziua s-a încheiat cu o minunată tocăniţă, muzică şi voie bună la foc.

A doua zi a fost probabil cea mai puțin solicitantă întrucât am avut mai mult timp liber pentru a relaționa cu ceilalți şi de a ne ocupa de task-urile primite la începutul campului, printre care să ne construim arc, să creăm o religie, dar şi să facem alianţe cu celelalte patrule. După-amiază organizatorii ne-au pregătit un traseu în jurul locului de campat, traseu la care se adăugau diferite activități precum flip-flop, urcatul în copac sau aprinderea focului cu amnarul. După aceea am luat parte la încă două ateliere, unul despre flora şi fauna din rezervaţie şi unul de orientare cu busola pe timp de noapte, ceea ce a făcut totul mai interesant şi antrenant. La sfârşitul serii am primit o veste surpriză, aceea că următoarea zi ne vom schimba locul de camp.

Aşadar, de dimineaţă ne-am trezit, ne-am făcut bagajele şi am pornit pe traseu. Am avut parte şi de checkpoint-uri unde mai apucam să ne odihnim, dar şi să facem diferite joculeţe prezentate de staff. Priveliştea de pe vârful Ţuţuiatu cred că a făcut tot drumul până acolo să merite din plin, nu toată lumea are ocazia să exploreze aceste locuri frumoase din judeţul nostru. Deşi am luat drumul greşit şi era să coborâm înapoi în Greci (cred că deja devine o tradiţie să se încurce drumurile la DA), iar panta pe care am urcat înapoi a fost extenuantă, ne-am depăşit limitele şi ne-am demonstrat că suntem în stare de mai mult decât credeam. Ajunşi la al 2-lea loc de campat, am încheiat această zi mâncând bezele si spunând poveşti la foc.

       În ultima zi ne-am luat la revedere de la natură şi am pornit cu paşi repezi spre casă, cu un nou bagaj de cunoştinţe, dar şi noi amintiri.

                                                          #GATAORICAND!

dav