POȘTENIA

Acum ceva timp făceam ultimele pregătiri pentru ceea ce un cercetaș așteaptă cel mai mult: primul camp local. Îmi imaginam locurile nevizitate pe care urma să le descopăr, stările pe care aveam să le manifest și toate activitățile planificate. Eram plină de energie și cu greu am adormit în noaptea dinaintea plecării. Sunt sigură că nu am fost singura care a experimentat aceste insomnii.

Eram mai mult decât pregătită să plec împreună cu restul cercetașilor pe care i-am întâlnit la gară. Toți erau gata pentru o experiență care mai apoi s-a dovedit a fi minunată și benefică.

Nici bine nu am ajuns la „Casa de piatră” din Niculițel că deja ne-am început activitățile. Tema campului a fost „Poștenia”, camp inspirit din serialul „Game of Thrones”,  așa că ne-am împărțit pe case și am pornit în prima aventură, Treasure hunt-ul. Obiectivul nostru a fost să găsim ouăle de dragon. Pe lângă asta, mai aveam de căutat obiecte care să înceapă cu fiecare literă din alfabet și să le aducem la „Fortăreața Roșie”. Ceața îmbrăca dealurile, ploaia le revigora și pădurea misterioasă ne făcea să ne simțim bineveniți. Pur și simplu a fost creat un portal către lumea fantasticului unde am intrat în pielea personajelor și am jucat noi roluri pentru o nouă poveste „Game of Thrones”. Și pentru că puțină adrenalină nu strică niciodată, am încurcat drumurile, doar că a fost un prilej să admirăm împrejurimile, plus o lecție pentru ca data viitoare să ne orientăm mai bine. Într-un final am ajuns la „Piatra Dragonului” și am găsit ouăle de dragon pe care toate casele le râvneau.

După toate peripețiile, a urmat o seara plină de jocuri și de muzică. Karaoke și boardgame-uri, toată lumea alegea ce voia. În afară de astea, Dennis ne-a amuzat și încântat cu jocul lui de Minecraft de pe steam.

Diminețile au fost mult mai revigorante datorită cursului de yoga, care avea noțiuni de gimnastică, cât și noțiunea de uniune dintre tine și Univers: meditația care te relaxa și bețișoarele parfumate îmbibau camera în energie pozitivă pentru o zi cât mai productivă și dacă nici asta nu era de ajuns (imposibil să nu), înviorarea făcută în pași de dans te făcea să-ți începi ziua cu zâmbetul pe buze.

Atelierele ce urmau să se desfășoare au avut rolul să ne dezvolte toate laturile și să ne învețe câteva lucruri despre noi și despre ceilalți. Am participat cu plăcere la toate și am apreciat modul în care au fost constituite.

Mult așteptatul wide ne-a întâmpinat în acea noapte. Tot drumul a fost presărat cu mister și suspans, iar frigul nici nu a fost luat în seamă datorită stării noastre. Acesta a constat în eliberarea prizonierilor capturați de către Umblătorii  Albaștrii de Voroneț. Am fost învățați ce înseamnă solidaritatea și munca în echipă ca să ducem la bun sfârșit expediția noastră. Târziu în noapte se lăsase frigul, jocul se terminase și noi ne-am putut întoarce la fortăreață.

După noaptea plină de aventuri, a urmat ultima mare activitate a campului și anume hike-ul.  Toate casele au primit un quiz pe care trebuiau să-l rezolve. Deci din nou, lucrul în echipă a fost încurajat. Deși a fost un drum lung și obositor, prezența cercetașilor din fiecare casă făcea ca distanța să nu mai aibă nicio valoare în fața glumelor și a stării de bine.

 

Ultima seară a fost plină de muzică, de voie bună și de bucuria tuturor că au luat parte la acest camp. Fiind primul pentru mine, m-am bucurat de fiecare minut, de fiecare oră și nu am lăsat nimic să mă indispună. Într-adevar nu o să îl uit.

„A fost funny”

Anunțuri

Culturi şi civilizaţii

Activitatea noastră și-a propus să stimuleze imaginația și creativitatea celorlalte patrule și totodată să-i stimuleze să lucreze în echipă pentru a lua decizii şi sperăm că celelalte patrule s-au distrat și au învățat ceva din jocul nostru.

A fost o activitate care ne-a solicitat mult imaginaţia. A trebuit să creăm dintr-o zonă inexistentă şi un cuvânt, care la prima vedere nu ne era cunoscut, o întreagă lume, însoţită de cultură şi obiceiuri străvechi şi o amplă istorie. Am creat un univers al nostru, începând de la nume, steag şi chiar un dans specific. A fost o activitate plină de armonie şi râsete ! Mulţumim Lamantinilor! -Iordan Crina, „Pelicanii Ezoterici”

Mi s-a părut tare că a trebuit să ne vedem propria patrulă ca o ţară într-o manieră amuzantă şi cu multă creativitate, să ne imaginăm cum ar domni peste ţinutul Măcinului „Marele Imperator” din Dinastia Chu-Elena Vihocencu, „Mangustele Rutiere”

Mi s-a părut o activitate interesantă, care ne-a arătat că nu numai partea economică, politică etc, a unui stat contează, ci şi tradiţiile şi obiceiurile într-un mod interactiv. În plus, ne-a testat lucrul în echipă si a fost bine organizată. -Anca Mihai, „Mangustele Rutiere”

Sâmbăta trecută lamantinii ne-au ajutat să ne deschidem mintea într-un mod distractiv. Ne-au dat ocazia să construim „din temelii” cate o regiune pentru fiecare patrulă. Fiecare țară trebuia să aibă o istorie, tradiții, un dans, un imn, un steag etc. După doar jumătate de ora, au apărut niște locații ieșite din comun, interesante şi originale. Activitatea ne-a determinat să ne organizăm mai eficient în patrulă, ne-a hrănit imaginația și a reușit să ne distreze. Am observat totuși că activitatea a fost plănuita în scurt timp, însă asta nu a împiedicat-o să fie super! -Elena Ciocan, „Pangolinii Cutezători”

Activitatea lamantinilor a reprezentat un prilej pentru a ne pune creativitatea la încercare, pentru a creea o țară proprie, dar și pentru a promova cultura română, prin scriitorul Lăpușneanu. Fiecare patrulă a prezentat momente de dans tradiţional spectaculoase și amuzante. Atmosfera relaxantă a activității ne-a ajutat să compunem, să desenăm, să ne imaginăm și să ne punem ideile în practică. Abia aștept și alte activități „gălăgioase” ale acestei patrule! -Denisa Damian, „Cămilele Furioase”

Sâmbăta aceasta a fost rândul Lamantinilor Gălăgioși să facă o activitate la centru. Aceștia ne-au ținut în suspans până în ultimul moment și au creat un exercițiu foarte interesant. Pot spune că a fost o oarecare activitate de improvizație întrucât fiecare patrula avea de îndeplinit nişte criterii pentru a-şi crea propria țară. Trebuia să-i dam un nume, să facem un steag și chiar să zămislim o mică istorie și niște obiceiuri și tradiții. Asta a fost foarte frumos. Activitatea lor ne-a ajutat de asemenea să lucram la aria socială a patrulei întrucât trebuia toți să cădem de comun acord. Toate patrulele au creat țări foarte interesante si cu idei ieșite din comun, însă cred că toți putem fi de acord că Știucile ne-au cucerit pe toți în special cu acel dans.

Vremea neobișnuit de favorabilă a ajutat și ea, iar în concluzie pot spune că activitatea Lamantinilor nu a uimit așa mult la început, dar a fost apreciată de toți la sfârșit. Totul a fost bine pus la punct şi au reușit să ne facă să formăm aceste lucruri foarte detaliate din nimic practic. -Manea Andrei, „Cămilele Furioase”

Provocarea lunii Decembrie – Filmuleț de prezentare al patrulei

Dimineața unei sâmbete de decembrie ne-a adus membrii patrulei împreună pentru a ne face cunoscuți. Ideile curgeau rapid și timpul era scurt. În așteptarea tuturor am pus ideile cap la cap și am început filmările. Ne-am distrat și am râs, dar am și reușit să terminăm la timp. -Chiujdea Ciprian, patrula „Știuca Săltăreața”

Activitatea de luna aceasta a fost o adevărată provocare pentru creativitatea și imaginația noastră. Deși nu am reușit să ne întâlnim cu toții în ziua în care am filmat și nu aveam nicio idee clară legată de felul în care vrem să ne prezentăm patrula eu cred că ne-am descurcat foarte bine într-un timp foarte scurt. Pe lângă faptul că realizarea clipului a fost distractiv, activitatea aceasta a fost și un exercițiu bun de „resource management” fiind obligați să găsim cel mai bun mod de a lucra cu puținul pe care l-am filmat.

Una peste alta, cred că aceasta a fost cea mai faină provocare de până acum și sper să mai primim ceva de genul la sfârșitul anului pentru a vedea cât am progresat ca patrulă. -Pascale Radu, patrula „Lamantinii Gălăgioși”

Filmulețele au fost o provocare frumoasă, amuzantă și neașteptată pentru noi. Recunosc, pentru unii, ideea de a apărea într-un filmuleț (chiar și preț de câteva secunde) a fost oarecum „înspăimântătoare”, dar aceștia au reușit să treacă de timiditate și de nesiguranță, ceea ce e un mare plus. Pe lângă asta, am petrecut mai mult timp unii cu alții, am aflat mai multe despre fiecare în parte și ne-am distrat. Deci, filmulețele au fost un „pretext” pentru depășirea limitelor noastre, pentru (auto)cunoaștere și pentru amuzament.- Ciocan Elena, patrula „Pangolinii Cutezători”

Mi s-a părut foarte interesant și amuzant . Un mod diferit față de normalul „Salut eu sunt …” . Chiar m-a captivat. -Dominteanu Radu, patrula „Mangustele Rutiere”

CERCIVILIZATION

Luna decembrie a adus iarna cu un pas mai aproape de noi. Odată cu ea, a venit și timpul ca noi, Pangolinii Cutezători, să ne desfășurăm activitatea de centru. În cadrul unei întalniri de patrulă, ne-am pus ideile (care erau din abundența) cap la cap. În scurt timp, am reușit să ne organizăm și să ordonăm mulțimea de idei, având grijă să respectăm părerile fiecărui membru al patrulei. Astfel, cu puțin efort, am reușit să sfidăm convenționalitatea, întorcându-ne în timp, mai exact, în Evul Mediu.
Văzându-se acolo, cercetașii s-au adaptat numaidecât la vremurile respective, patrulele devenind regate, fiecare membru din regat având un rol important precum: rege, vrăjitoare, cavaler, preot, arlechin etc. „Cetățenii” trebuiau să îndeplinească mai multe provocări care, sperăm noi, ca le-au stimulat creativitatea.
Scopul nostru a fost să îi scoatem din zona de confort, să le încurajăm inventivitatea, originalitatea și să le valorificăm ideile. De asemenea, am vrut să îi determinăm să își creeze diverse tactici. Au fost motivați de „galbenii” care au fost împărțiți după merit și de ideea câștigului. Asta a contribuit la dezvoltarea spiritul lor competitiv.
Sperăm că am reușit să atingem toate aceste obiective și ca am creat o atmosferă caldă, într-o zi de decembrie.

În opinia mea, deși vremea nu a fost chiar favorabilă, a fost o activitate interesantă și placută. Eu, personal, m-am distrat și cred că având fiecare de interpretat câte un rol am avut ocazia să ne descoperim noi calități actoricești. Concluzionând, Pangolinii au realizat o activitate foarte bine inspirată, trezind spiritul competitiv al fiecărei patrule !-Cristina Mărtinaș, patrula „Lamantinii Gălăgioși”
O experiență frumoasă. Ideea a fost foarte interesantă, deoarece ne-a făcut să învățam cum să folosim banii printr-un mod distractiv şi cum să îi câştigăm prin probele la care am fost supuşi, fiecare având câte un rol în patrulă în aşa fel incât nimeni să nu fie exclus din activitate. Totul a fost grozav. -Vlad Prodan, patrula „Știuca Săltăreața”

Pangolinii au abordat, în cadrul activității lor de centru, tema istoriei, dar nu într-un mod convențional, ci într-unul diferit și amuzant în același timp. Ei au organizat un turnir exact ca în vremea Evului Mediu. Pentru a crea diversitate și pentru ca nimeni să nu se simtă exclus, fiecare membru din fiecare patrulă a avut câte un rol diferit. De la rege la cavaler, preot și chiar până la cadâne și țigănci. Toate clasele au avut de trecut prin câte o rundă, la finalul căreia erau recompensați cu bani în funcție de prestație. Banii erau folosiți pentru a face mai mulți pe viitor, pentru a-ți apăra regatul, sau pentru a le ataca pe altele. La final, balansul financiar trebuia să ajungă la 10 galbeni. A fost și o experiență de învățare foarte folositoare. Eu am fost preot. A fost o experiență amuzantă și ironică, în același timp: am avut de făcut cea mai originală slujbă. Celelalte personaje au avut de făcut activități la fel de originale și interesante. Cel mai mult mi-a plăcut că Pangolinii au reușit să îmbine armonios prezentul cu trecutul. La cursele de cai au fost introduse pariurile, exact ca în prezent. A fost chiar amuzant. În concluzie, vremea nu a fost chiar un factor nefavorabil întrucât activitatea lor a fost amuzantă, originală și foarte bine pusă la punct. -Manea Andrei-Gabriel, „Cămilele Furioase”

Provocarea lunii noiembrie – Activitatea Socială

„Seară în lumină”, seară cu jazz, seară cu povești, seară într-o seară oarecare. E nu știu cât noiembrie, dar e vineri, e frig, e toamnă. S-a întunecat, 6:30. Aglomerație specifică începutului de week-end. Lumina vrea să își comande un frappé, e obosită, așteaptă Crăciunul. O sun disperat, e deja 6 și un sfert, probabil, citește, plăcerea ei. Îmi car picioarele reci către Ciuperca. Drumul pare mai plictisitor decât de obicei, cardul meu de credit a intrat într-un schimb de replici cu portofelul meu, pierdut în Chilia. Ajung în 5 minute, mai rămân alte 10 minute de discutat cu patrula legat de activitate, simt că sunt un văr de-al câinelui lui Cronos, sper să nu-mi fi mâncat ruda. Acolo, la Mars’, liniștea nu e chiar ruptă din rai, ci dintr-o fabrică Adidas din Bangladesh. Întreb o chelneriță despre o lumină, nu foarte înaltă, cu o talie aproape inexistentă, cu o viteză extraordinară în rostirea frazelor și un zâmbet moștenit de la fratele ei, Soare. Plecase recent, sunase un taxi, iar șoferul se grăbea către majoratul prietenei fiului ei. Indignat, am comandat o apă minerală rece și am continuat discuția de 7 minute cu mangustele. Secundele se sufocă în ceasul meu și noi în capătul localului. Apar entități diverse, costumate în ediția de toamnă-iarnă de la H&M, Zara sau chiar Bershka. Entități, cum îi poreclesc, cu fețe radiante, de parcă Cernobîl-ul s-a săturat de singurătatea din Ucraina. Eu, la fel de radiant, dar am preferat centrala de la Cernavodă. 5 posturi de completat și o seară în care te-ai distrat. Pe „Lumină” o știu mulți, dar și mai puțini pot să o înțeleagă. Ea nu a venit, dar a încercat. -patrula Mangustele Rutiere

Luna aceasta ne-a fost lansată o provocare, și câte vor mai urma hmm,pe care am îmbrățișat-o cu multă implicare și plăcere: activitatea socială. Luna noiembrie este acea lună din an în care numărăm și mai nerăbdători zilele până la Crăciun, iar magia iernii ne cuprinde ușor, ușor. Pentru a contribui și noi cu ceva mai special în comunitate, patrula mea, împreună cu alte două, a ales centrele de copii „Sofia” și „Speranța” pentru a face împreună cu copiii de acolo câteva activități. Pregătiți cu negrese,instrumente muzicale și multă voie bună pe care abia așteptam să o transmitem mai departe,am plecat spre centrele de copii. În momentul în care am pășit pe holul care ducea spre camera unde ne vom întâlni cu copiii,am simțit un fior rece și multă părere de rău pentru toți copiii de acolo,copii mici,de la vârsta de 9 ani și până la 19 ani. Dincolo de această senzație m-a înduioșat pe loc bucuria cu care ne-au primit. Am vorbit mult cu ei, și uitându-mă în ochii lor se vedea suferința prin care trec, însă nu se plangeau, îmi povesteau despre hobby-urile lor și școală. La plecare,copiii au ținut neapărat să ne „servească” și ei cu ceva, așa că au dansat Pamporea, la care, desigur că ne-am alăturat și noi.

P.S. Am deschis și sezonul felicitărilor de Crăciun, dar ale noastre sunt în stil cercetășesc.- patrula Cămilele Furioase, Lamantinii Gălăgioși, Pangolinii Cutezători

Provocarea socială a fost acceptată, iar ideea de a împărți baloane și, totodată, zâmbete, ne-a surâs tuturor. Frumusețea lucrurilor mărunte a constat în a le împărtăși oamenilor motive de a fi fericiți. Am îndesat cu voie bună în baloane bilețele cu lucruri pe care merită să le iubești și pe care aveai să le descoperi în urma spargerii balonului. Lângă marele nor colorat se plimba și un curcubeu pe care oamenii își scriau răspunsurile la întrebări despre fericire și iubire. Prietenii, familia, călătoriile sau vorbitul mult sunt câteva dintre lucrurile îndrăgite. Și așa frigul de afară a fost înlocuit de căldura sufletească pe care am simțit-o când micuții zâmbeau și făceau ochii mari la baloanele multe și colorate.

P.S.: Multumim Crinei pentru ajutor 🙂 -patrula Știuca Săltăreața

 

Om de știință pentru o zi

La început am avut destul de multe emoții, pentru că am extras prima luna,Noiembrie,pentru activitatea de patrulă. Timpul era scurt, ideile întârziau să apară…Ne-am gândit „ce putem face?”, „cum am putea face ca plictiseala să nu-şi facă simțită prezenţa?”. Discutând despre şcoală, ne-am ales cu un subiect. Şi da, întâlnirea Pelicanilor Ezoterici a pornit într-adevăr de la o oră de chimie. Am zis să facem ceva diferit, ce nu s-a mai facut în centru până acum.
Am construit o poveste conform căreia: „Din cauza exploziei Reactorului Ezoteric 1800 ,toate speciile de plante au dispărut”. După cum ne-am obişnuit în orice poveste există cineva sau ceva care salvează situația. „18 cercetători din Clanul Pelicanilor au reuşit să protejeze în ciuda situației critice, cauzate de explozie, câteva dintre cele mai importante exemplare de plante, vitale pentru perpetuarea rasei umane.” Cercelotuşii au fost organizați în patrule de cercetători şi au pornit în salvarea lumii. Au cautat printre „ruinele exploziei” materialele necesare (apă, eprubete, benzină, alcool) pentru restabilirea nivelului de oxigen din aer. O dată cu explozia și ,totodată,cu dispariția vegetației, trebuia să ne folosim de clorofila din plantele rămase şi să creem cât mai multă. I-am adunat în laborator şi am început experimentele. Ne-am destins cu câteva ghicitori în domeniu şi am lucrat cu spor. În final, misiunea a fost îndeplinită şi clorofila obținută!
Activitatea noastră urmărea să ne învețe importanța mediului înconjurător, în special al vegetației, în viața noastră şi conştientizarea nivelului de poluare a aerului, datorita fabricilor, reactoarelor, uzinelor etc.
În urma acestei zile, sper că Pelicanii v-au scos puțin din sfera de confort în care erați obişnuiți şi că v-ați distrat experimentând.

  • A fost o întâlnire care a ieșit ușor din tipare, mai ales că am reușit să facem o reacție chimică care a fost tema activității, până la urmă, producerea oxigenului. În rest, chiar distractiv, cu muzică pe fundal și toată lumea lucrând de zor. -Elena Vihocencu,Mangustele Rutiere
  • Anul acesta, Pelicanii ne-au scos din zona de confort autumnală și ne-au ajutat să ne reamintim de zilele însorite ale verii prin crearea clorofilei.
    Cu o poveste plasată în viitorul îndepărtat am fost puși la încercare demonstrându-ne cunoștințele chimice și botanice. Astfel am creat clorofilă cu ustensile improvizate și multă îndemânare.
    Vânătoarea de „comori” de la începutul activității ne-a pus sângele în mișcare, iar Pelicanii, cuprinși de emoții, au încercat să ne coordoneze în așa fel încât noi să ajungem la obiectele cerute pentru experiment.
    Jocul de cuvinte urmat de versurile compuse în semn de admirație pentru una dintre celelalte patrule ne-a scos la iveală simțul umorului și cunoștințele legate de tabelul periodic.
    Așadar, cu instrumentele găsite la prima probă am reușit să creăm clorofila ce ne va ajuta să supraviețuim peste câteva decenii.
    A fost o activitate creativă, iar Pelicanii, bine documentați ne-au arătat că dacă ne propunem să realizăm ceva, vom reuși decât dacă lucrăm împreună. Elena Ivanov,Cămilele Furioase
  • O mână de eprubete și câteva sticluțe de acetonă ascunse cu dibăcie, tifon, apă și un vag miros de benzină și mister – doar începutul unui scenariu de criză, împletit cu elemente științifice și provocări inedite, în cadrul căruia noi jucam rolul principal. De la debutul literalmente „exploziv” până la final, activitatea a adus un aer proaspăt, fiind bazată pe un domeniu diferit de activitățile cercetășești cotidiene: știința. După explozia iminentă, munca în echipă a fost esențială pentru a trece peste pragul tensionat,dar adevărata provocare consta în producerea de oxigen până nu ar fi fost prea târziu. Fiind apropiat de dorința nestăvilită de cunoaștere a unui cercetaș, experimentul extragerii clorofilei și a observării fenomenului de fotosinteză a constituit mai mult decât o mică lecție de biologie vegetală; înțelegând, prin aceasta, mult mai profund procesele naturii, indispensabile vieții omenești. Flavia Ciulei,Cămilele Furioase
  • Să transformi un lucru din ceva plictisitor, ce probabil ai învățat deja, dar n-ai acordat pic de atenție, în ceva distractiv, asta chiar este un lucru wow. Pelicanii au venit cu o idee de activitate ce nu s-a mai realizat până acum la centru, iar acesta este un mare plus. Bravo,pelicani, și succes in cotinuare! Andreea Bolboceanu,Știuca Săltăreața

Scoutlloween 2017

Scoutlloween, tradiţii și nuanţe de Irlanda. O zi destul de posomorâtă poate menită să pună în valoare costumaţiile înspăimântatoare. O cameră deja devenită neîncăpătoare printre atâţia vampiri,scheleţi sau alte personaje deja consacrate însoţite desigur de vrăjitoare,zâne rele și alte costume foarte inventive.

28 octombrie, dovleci pe mese, foi pline de cuvinte amestecate și zaruri aruncate. Toate personajele mitice adunate într-o echipă par să facă o treabă excelentă împreună. Un băiat vopsit în verde îmi zâmbește atât de ciudat, încât devine captivant. Un fel de joc al personalităţilor ascunse.

Sculptăm dovleci? Sculptăm de fapt, poate, personalităţile fiecăruia din patrulă fuzionate într-un singur dovleac.