Este ora 12 după-amiaza, cercetașii se pregătesc pentru un nou camp, campul care le va schimba radical viața. Ne-am întâlnit cu toții pe faleză pentru a ne cumpăra biletele pentru călatoria noastră cu vaporul până la Sf. Gheorghe, destinația finală. După două ore de așteptat ne urcăm pe navă. Plictiseala nu și-a făcut simțită prezența datorită joculețelor pe care le-am improvizat, ne împărțeam bilețele, fetele își împleteau părul una alteia în timp ce nişte copii depănau amintiri din campurile trecute.
Dupa 3-4 ore de mers pe apă am ajuns la destinație, acolo 3 flăcăi ne-au întâmpinat pentru a ne mai ajuta cu bagajele și a ne îndruma către locul în care vom sta 5 zile. Eram cu toții nerăbdători așa că drumul nu ne-a omorât entuziasmul cu care plecasem de acasă. Ne-am instalat corturile şi am făcut un careu în care am stabilit programul pe care îl vom avea zilele următoare și am întâmpinat noii temerari cu care vom lucra și juca pe parcursul acestor zile.
Tema campului ȘLÎC de anul acesta era Grecia Antică așa că staff-ul și-a intrat în personaj, fiecare fiind câte un Zeu. Ei erau cei care ne vor spune ce să facem. De asemena, aceștia au decis să împartă patrulele în clase sociale-SCLAVI, MUNCITORI și ARISTROCAȚI, trăgându-se la sorți. De-alungul campului aceste atribuiri se schimbau în spatele lor stând calcule complexe pe care doar Zeii le puteau înțelege. Cea mai mare problemă era cu dușurile-existau două tipuri: dușul cu apă rece de afară care era în văzul tuturor și unde aveau voie sclavii să se spele si dușurile cu apă caldă în care muncitorii aveau acces doar 10 minute și aristrocatii acces nelimitat. Cea mai importantă regulă care urma să fie zisă a fost: „Aristrocații trebuie să dea două reguli”.
Careul a fost închis, iar un treasure hunt bătea la uşă şi ne aştepta să ne pregătim. Patrulele s-au împărțit și am pornit în căutarea surprizelelor. Înainte să plecăm patrula a primit o hartă și un bilețel pe care scria “KJSNAJSZ”. Eram nedumeriți și încercam din răsputeri să ne dăm seama ce ar putea să ne transmită acel bilețel. Fiind un treasure hunt ne-am gândit că pe hartă fiecare punct are câte un obiect pe care trebuia să-l colectăm ca mai apoi, după 3-4 obiecte colecționate să realizăm că bilețelul ne trimitea către primărie, rezultat al rostirii alfabetului în ordine inversă. Găsirea unui alt bilețel ne-a pus in dificultatea de a afla ce simbolizează STEGANOGRAFIA și să le zicem Zeilor. Pe bilețel scria cu exactitate “STEGANOGRAFIE->ZEI”, iar noi am crezut că trebuie să ascundem cuvântul ZEI cu ajutorul acestui cuvânt. Așa că ne-am gândit la aZimutul cErcetașului pIrat, acesta mai apoi devenind numele nostru de patrulă, deși tot ce trebuia să facem a fost să explicăm ce înseamna steganografia. După ce au venit și celelalte patrule am mai stat de vorbă ca după să ne îndreptăm cu toții către corturile noastre.
A doua zi, a urmat deșteptarea, iar mai apoi înviorarea. Am cântat și am dansat pe diferite melodii pentru a începe ziua cu maximă energie. Dupa aceea, am fost repartizați în două grupuri, unul să rămână la ateliere și altul să meargă într-o plimbare cu barca prin Deltă. Acolo am vazut nuferi, pelicani și am aflat că aceștia, după ce mănâncă, trebuie să își “facă siesta“ pentru a-și putea continua ziua. Ajunși înapoi în camp ne aștepta o serie de ateliere foarte drăguțe cu enigme și unul cu orientare. După amiază, am mers la plajă unde vremea era perfectă și la fel și apa, numai bune de o pauză de răcoare. Zeii au organizat un concurs de dans pe plaja unde mișcări care mai decare s-au făcut admirate atât de ceilalți cercetași, cât și de persoanele care se uitau la noi. Pentru a fi egali și Zeii au dorit să se întreacă la care are mișcarea mai bună, însă ce nu știa unul din ei este că ziua aceea era un nou început pentru viața de Senior Cercetaș. Un moment sensibil și îmbrăcat frumos. Toți s-au bucurat pentru realizările noului Lider Cercetaș. La careul de seară s-au stabilit regulile aristocraților, cea mai importantă fiind că toți avem acces nelimitat la baie, ce era o binecuvantare pentru noi. Tot la careu am aflat ca la ora 12 noaptea vom avea wide.
Am fost adunați cu toții și fiecare patrulă și-a așteptat rândul pentru a afla despre ce este vorba. Trebuia să ne îndreptăm către mare unde ne aștepta Marele Joc. În mijlocul terenului era o casetă plină cu bilețele pe care noi trebuia să le luăm. De specificat este că acea cutie era păzită de Zei, însă cu lucru în echipă am reușit să luăm bilețelele. Ajunși înpoi în camp ni s-a spus că va trebui să facem schimb de bilețele astfel încât să iasă niște povești din Legendele Olimpului, după care s-a dat stingerea.
În a treia zi de camp urma hike-ul minunat pregătit de Zei. Fiecare patrulă avea câte un spațiu care putea fi cucerit de alte patrule dacă erau bătuți la anumite provocări și joculețe sau dacă nu-și apărau teritoriul. Fiecare patrulă a avut câte un reprezentant care să păzească teritoriul, așa că toți s-au distrat jucându-se. De fiecare dată când o patrulă dorea să atace un spațiu nou trebuia să meargă la stația meteo, unde erau doi Zei ce decideau soarta tuturor. De asemenea, până să te întorci și să-ți dorești să cucerești un nou spațiu, trebuia de fiecare dată să completezi un quiz. Hike-ul a fost într-adevăr distractiv, au fost întreceri de la șotron, fripta până la jocul cu eșarfa. Deși era foarte cald afară, pe cercetași nu a reușit să îi învingă nimic. La ora 14 s-a terminat hike-ul și toți cercetașii s-au îndreptat către camp unde îi aștepta o serie de ateliere pe unii, iar pe alții o plimbare în Deltă. Mai pe seara au fost mai multe ateliere opționale care erau interesante și la care au asistat mulți cercetași interesați.
La careul de seară am fost anunțați de pescuit a doua zi la ora 4 dimineața, așa că unii au decis să nu se mai culce, iar alții s-au culcat imediat pentru a avea energie. La ora 3 dimineața a fost trezirea și imediat după asta careul în care ni s-a spus o povestioară interesantă care te pune pe gânduri și o surpriză pentru doi dintre organizatori care și-au depus promisiunea de Senior, o supriză pentru toți. După asta ne-am îndreptat către plajă pentru a începe sesiunea de pescuit. Acolo ne aștepta soarele care răsărea puțin câte puțin și cei care au pus la cale toată această nemaipomenită surpriză-PROMISIUNEA, având de o parte și de alta câte 3 torțe. A fost și va fi un moment de neuitat pentru toți cei care am asistat. O imagine de nedescris.. tot ce îmi vine acum este să plâng. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am putut privi vreodată, niște persoane care au așteptat momentul acesta toată viața lor, depunandu-și promisiunea, fiind alături de persoanele dragi lor și răsăritul în spate, stând pe o plajă pustie. Plânsete de bucurie se auzeau pe fundal, eram mândrii că acum suntem exploratori cu drepturi depline. Am devenit exploratori pe un fundal scos parcă din povești. Fiecare patrulă a luat câte o torță și s-a îndreptat în liniste către camp, gândindu-se la toate întâmplările petrecute până acum în acești ani de cercetăsie.
Unii, obositi, s-au dus să se culce, alții, cu mai multă energie, s-au îndreptat către bar pentru a bea o cafea și a asista la fel de fel de discuții. Ziua aceasta va fi una liberă, în care vom putea face tot ce ne dorim. După ce toți ne-am odihnit am plecat la plajă, marea era agitată și vântul bătea cu putere, dar asta nu i-a împiedicat pe cercetași să facă o baie în ultima lor zi la Sf. Gheorghe în campul Șlîc. O zi liniștită, o masă de pește și un grătar gustos făcut de colegii noștrii au readus energia pentru a fi gata de așa-cunoscutul foc de tabară.
Din cauza vântului, focul a fost anulat însă cu toții ne-am îndreptat către mare sa privim stelele și minunata luna roșiatică. “Focul de tabără” a fost unul liniștit, am vorbit și am admirat cerul înstelat. 1 August 2018 pentru mine cel puțin va rămâne ziua pe care nu o voi uita niciodată și nici măcar nu aș putea să o descriu cu exactitate. O amintire care mereu mă va face să vărs o lacrimă. A fost perfect. Acești “ZEI” au reușit să creeze niște momente de neuitat și pentru asta trebuie să le mulțumim. Seara aceea s-a terminat cu premierea patrulelor și cu un after party în care am discutat pana când oboseala și-a făcut simțită prezența.
Urmatoarea zi a trebuit să ne trezim la ora 5 pentru a prinde vaporul de la ora 7. În stânga și în dreapta, pe vapor, zăreai cercetași obosiți ce dormeau sau încercau să se odihnească. Erau peste tot. Îi găseai pe câte 3 scaune. Pe podea. Pe masă. Sub masă. Pe bagaje. Pe scări. SUNTEM PEȘTE TOT. Vaporul a ajuns și am fost întâmpinați de Tulcica noastră dragă.
Dragă ȘLÎC 2018,
Nu te vom uita niciodată.
Centrul Local "Lotus" Tulcea 